Zugrav de păcate de Andrei Slăvuțeanu, este o incursiune profundă și necenzurată în abisurile sufletului uman. Mai mult decât o simplă colecție de poeme, cartea se prezintă ca o confesiune fragmentată, un act de „legitimă apărare” în fața tăcerilor copleșitoare și a incertitudinilor existențiale. Autorul însuși definește demersul său nu ca „poezie ca formă”, ci ca „poezie dincolo de suflet”.
Cartea este împărțită în șapte cicluri poetice: Subiectiv, Cioburi de hârtie, Unghiul mort, Sfârșitul continuă, Fără... titlu, Plecat... nicăieri și Zugrav de păcate. Fiecare secțiune abordează temele centrale din unghiuri diferite, creând o traiectorie ce pornește de la o introspecție profund personală („Subiectiv”) și se extinde spre o meditație universală asupra condiției umane, a nonsensului și a posibilității de a găsi un rost în absența certitudinilor.
În concluzie, Zugrav de păcate este un jurnal liric al vulnerabilității, o explorare curajoasă a zonelor întunecate ale ființei. Este o carte care nu oferă răspunsuri, ci validează întrebările, transformând durerea, singurătatea și regretul într-o formă de artă sinceră și viscerală.