Inainte de venirea la putere a lui Hitler in Germania, a existat un an 1924. Acesta a fost anul transformarii finale a lui Hitler in autoproclamatul salvator si in conducatorul infailibil care avea sa interpreteze si sa distorsioneze traditiile istorice germane pentru a-si sustine viziunea despre cel de-al Treilea Reich. Tot ce va urma – adunarile si revoltele, punerea in practica a unei idei malefice catastrofale – se va cristaliza intr-un singur an definitoriu. 1924 a fost anul pe care Hitler si l-a petrecut departe de societate, in inchisoare, inconjurat de ceilalti conspiratori, autori ai esuatului Puci de la berarie. A fost un an in care a citit si a scris mult, un an al discursurilor in sala de judecata si al unui proces pentru tradare, un an de plimbari prin curtea inchisorii, declamandu-si ideologia, in timp ce lucra cu infrigurare la cartea care avea sa-i devina manifest: Mein Kampf.

 

Descriptiva si plina de informatii importante, relatarea lui Range este, poate, cea mai importanta despre aceasta perioada critica din biografia lui Hitler. - Booklist

 

O povestire palpitanta... Range descrie evenimentele cu talent, oferind detalii inedite. - Washington Post

Fragment din volumul "1924, anul care l-a creat pe Hitler" de Peter Ross Range:

 

"Pentru Hitler, Bavaria era un fel de paradis. Nascut in Austria, Hitler crescuse in orasul de provincie Linz. Dar si-a petrecut cinci dintre anii de formare, de la 18 la 24 de ani, in Viena, capitala Austriei. Acolo a trait ca artist ratat si vagabond. Respins de doua ori de Academia de Arte Frumoase din Viena si fara diploma de bacalaureat, Hitler, a fost obligat, intre 1908 si 1913, sa-si asigure cu greu existenta desenand sau pictand peisaje pentru turisti, vanzandu-si marfa pe strazile Vienei sau micilor negustori de arta, mai ales evrei. Era efectiv in permanenta miscare, mutandu-se dintr-o camera ieftina, pe care o impartea cu alti chiriasi, intr-o camera saracacioasa unde locuia singur sau in doua adaposturi pentru barbati (dintre care unul partial finantat de familii de evrei bogati). In toamna anului 1909, se pare a devenit vagabond, petrecand cel putin cateva nopti in cafenele deschise non-stop si pe bancile din parcuri, fiind, in consecinta, afectat, dupa cum urma sa declare mai tarziu, de „degeraturi la degete, maini si picioare". Din cauza acestor privatiuni, cel putin in parte, Hitler numea Viena „cea mai grea, dar si cea mai temeinica scoala a vietii mele".

In plan politic, Hitler s-a indoctrinat cu politica sforaitoare nationalista si antisemita din Viena de dinainte de razboi, un oras cu o elita bine impamantenita de evrei prosperi, plus cu un aflux mai recent de imigranti evrei saraci care fugeau de pogromurile din est. Impresionat de stilul politic al primarului radical antisemit din Viena, Karl Lueger, Hitler a aderat si la miscarea pan-germana promovata cu ani in urma de austriacul Georg Ritter von Schonerer. Schonerer era un nationalist si un antisemit invederat, care credea ca toate popoarele care vorbeau germana ar fi trebuit sa faca parte dintr-o Mare Germanie unita. Schonerer considera ca toti vorbitorii de germana, desi alcatuiau clasa conducatoare in Imperiul Austro-Ungar, erau marginalizati, fiind depasiti numeric de nongermani: cehi, slavi, maghiari. In acelasi spirit, Hitler deplangea ceea ce el numea „slavizarea Austriei" de catre casa Habsburg.”