Categorii:
inchide meniul
Craciunoteca
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Relatarea unui naufragiat - Gabriel Garcia Marquez

4

34  Lei

sau 3400 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: RAO978-606-776-131-3

An aparitie: 2016

Autor: Gabriel Garcia Marquez

Categoria: Literatura contemporana

Colectie: Rao Clasic

Editie: Cartonata

Editura: RAO

Format: 180 x 110 mm

Nr. pagini: 142



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

O naratiune dramatica reunind 14 episoade ale unui reportaj scris de Gabriel Garcia Marquez pe vremea cand lucra ca jurnalist. In 1955 el publicase interviul-serial luat unui marinar care a trecut pe langa moarte dintr-o neglijenta a marinei columbiene. In 1970,  Garcia Marquez a transpus reportajul intr-o carte.
Luis Alejandro Velasco este marinar pe distrugatorul Caldas. Dupa o lunga sedere in Statele Unite, pentru reparatii, nava ridica ancora spre Columbia. Fiind supraincarcata, in mare parte cu marfa de contrabanda, atunci cand intra in Marea Caraibilor, valurile puternice ii matura puntea, o dezechilibreaza si, ca urmare , opt membri ai echipajului sunt aruncati peste bord.
Dupa patru zile de cautari, cei opt marinari sunt declarati morti. Cu toate acestea, Velasco a reusit sa se urce in barca in care a plutit la voia curentilor, fara mancare, fara apa de baut, in fiecare zi temandu-se sa nu fie atacat de rechinii care dadeau tarcoale. La zece zile de la naufragiu, vede in sfarsit uscatul si se salveaza.

Fragment din romanul "Relatarea unui naufragiat" de Gabriel Garcia Marquez

Ultimele minute la bordul „navei lup de mare"
„Am ajuns in golf", mi-a spus unul dintre camarazi cand m-am ridicat sa mananc. Era 26 februarie. Cu o zi in urma mi se facuse putin teama din cauza vremii din Golful Mexicului. Insa distrugatorul inainta usor, chiar daca se clatina putin. Mi-am zis, bucuros, ca temerile mele sunt neintemeiate si am iesit pe punte. Silueta tarmului se stersese. Numai marea verde si cerul albastru se intindeau de jur imprejurul nostru. Pe puntea mijlocie ofiterul Miguel Ortega statea jos, palid si schimbat la fata, luptand cu raul de mare. Asta incepuse dinainte. Inca de cand nu disparusera de tot luminile din Mobile, dar mai ales in ultimele douazeci si patru de ore, ofiterul Miguel Ortega nu se putea tine pe picioare, desi nu era un novice in navigarea pe mare.
Miguel Ortega fusese in Coreea, pe fregata Almirante Padilla. Calatorise mult si era familiarizat cu marea. Totusi, desi golful era linistit, a fost nevoie sa-l ajutam sa, mearga pentru a-si putea face cartul. Parea un om in agonie. Nu tolera niciun fel de alimente si noi, colegii lui de cart, il asezam cand la pupa, cand pe puntea mijlocie, pana cand am primit ordin sa-l ducem in dormitor. Acolo s-a intins cu fata in jos in cuseta, cu capul pe marginea patului, gata sa verse.
Cred ca Ramon Herrera a fost cel care mi-a spus, in noaptea de 26 februarie, ca treaba avea sa fie serioasa in Caraibi. Dupa calculele noastre, urma sa iesim din Golful Mexicului dupa miezul noptii. In postul meu de cart, in fata lansatorului de torpile, ma gandeam cu optimism la sosirea noastra la Cartagena. Noaptea era senina, iar cerul, inalt, desavarsit, era plin de stele. De cand am intrat in Marina, m-am deprins sa identific stelele. In noaptea aceea, am facut-o cu placere, pe cand ARC Caldas inainta linistit spre Caraibi. "

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

De acelasi autor

commentarii
Rating general al produsului
4 (5 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
alina alina 10/26/2020
Romanul nu este unul de fictiune. Este o relatare a unor evenimente din viata reala. Aceasta a fost inspirata si compusa pe vremea cand Garbriel Garcia Marquez era jurnalist pentru Ël Espectator".
A. Pop 10/14/2020
În volumul „Scandalul secolului”, cel mai recent tradus și publicat la editura RAO, a fost inserată și nota editorului Cristobal Pera, evident selecționerul textelor inserate în această culegere, întrucât antologie ar fi mult spus. Acesta îl parafrazează pe distinsul autor G. G. Marquez, arătând o mărturisire: „cărțile mele sunt cărți de ziarist, chiar dacă nu prea se vede”.
S-ar putea spune, fără teama de a greși, că dânsul a dorit să traverseze cărarea căirii. Dar, din nefericire, această aparentă asumare nu se compară cu stilul umil și real pe care îl avea J. L. Borges, stil pe care Marquez încercase să îl înfățișeze. Dacă la primul, atât întregul discurs, fie el scris ori verbalizat, cât și simpla atitudine în diferite conjucturi susțin nu doar modalitatea de exprimare, cât și ce s-a exprimat, la cel din urmă nu avem parte de această revelație. Recomand parcurgerea volumului „Borges la 80 de ani”, pentru o înțelegere punctuală și deplină a celor afirmate.
O lectură solidă, care nu este haotică, ar trebui să ghideze fiecare cititor spre o concluzie certă: scriitura lui G. G. Marquez este supraapreciată, chiar la nivel de hiperbolă exponențială. O scriitură de jurnalist vădită sau, în orice caz, clar, nu una de scriitor.
Pseudoliterații vor invoca titlurile „Dragostea în vremea holerei” și „Un veac de singurătate”, ele fiind cele mai violate, la propriu și la figurat, romane scrise de Marquez, probabil din pricina misterioaselor seducții și taine ce ar fi ascunse în spatele acestor titluri. Unul romanțează, sub chip de parabolă, ceea ce se întâmplă în prezent, mai ales în acest an în care cei mai mulți au învățat sensul cuvântului pandemie, altul alimentează doza de solidaritate în solitudine (ce să mai...). Adevărul este că, după cum declarase, de data aceasta, pe bună dreptate chiar autorul, cea mai desăvârșită opera a sa este „Toamna Patriarhului”, dacă elementele de comparație rezidă în chiar opera sa, deoarece literatura universală, prin simpla-i existență sanctificată prin publicări și republicări, îl împinge destul de jos într-o oarecare ierarhie abstractă.
„Relatarea unui naufragiat” nu este, nici mai mult, nici mai puțin, decât un puzzle. O poveste emoționantă nu înseamnă o carte bună. Chiar în nota premergătoare acestor episoade, se arată stilul livresc prin care „naufragiatul” își etala experiența, fără a se arăta doza de originalitate sau raportul dintre intervenția și amprenta lui Marquez și relatarea „eroului eponim”, ca să-l numim așa. Faptul că nu sunt prezentate episoade de reflectii (și chiar reflexii) lăuntrice, atacuri existențiale sau anumite nevoi denotă o tușă coerentă unui text jurnalistic, al cărui țel este să schițeze nu atât un „ghid de supraviețuire”, cât un portret al (re)semnării și (re)observării celor ce ne înconjoară. Dar, în momentul în care o astfel de „saga” se dorește a fi transportată într-un tărâm frumos, beletristic („belle, nu tristuc”), anumite analize psihice, abisale, își făceau simțită nevoia, un astfel de demers nesolicitând, de altfel, un prea mare efort, pentru un scriitor (considerat) de acest calibru.
Este un volum nud, ca multe altele scrise de Marquez. Deși nu se poate tăgădui impactul descrierii existente și forța sufocantă care te transpune în locul naufragiatului, prezența exclusivă a unor factori exteroceptivi destabilizează demersul artistic (și până la urmă, realistic). Scurtele străfulgerări și griji cauzate de nevoi și frici fiziologice nu echivalează cu stimuli interoceptivi. Dacă într-un moment incipient, adrenalina și instinctul de supraviețuire neutralizează orice noemă și cogniție, în atâtea zile pe mare, chiar și celui mai indiferent om ce există i-ar fi greu să nu mediteze asupra acestei vieți (mai ales ținând cont de descrierea făcută acestui naufragiat dinaintea pătrunderii în textul propriu-zis). Recurentele gânduri ce priveau viața familiei, restul echipajului ori orașul sunt, de altfel, laconice și pline de carențe - pentru că nu se arată de ce s-ar dori trăirea ori pentru cine, ci cine ar fi trăit în jur.
Se arată o existență plată, lipsită de țel și chiar hazardată (demonstrată chiar de adevărata și scurta biografie făcută acestui naufragiat), a cărei salvare a dus, de fapt, la un naufragiu.
De altfel, chiar acest fals erou, afirmă „eroismul meu a constat în a nu mă fi lăsat mort”.
Succint, acest roman ar putea fi ilustrat într-o secvență cinematografică de 5-10 minute: te ține cu sufletul la gură, uiți să respiri, dar nu înțelegi, pentru că nu gândești. O iei ca atare, plutești în derivă. F. Nietzsche a spus „solitudinea m-a înghițit precum o balenă”, despre peștele cel mare știm ce știm de la N. Sorescu.
Un minim interes față de această întâmplare, interes afectiv, animat de empatie, nu interes profesional, și un minim efort, pentru orice scriitor de mâna a doua, nu pentru un mare marchiz, ar fi putut completa, după 15 ani, această poveste - fără să o altereze.
În fond, Marquez, din punctul meu de vedere, nu a făcut nimic.
După cum s-a scris și în alt review, acest eveniment a scos la iveală și chestiuni de ordin politic, dar și acestea, sunt consemnate ca atare - asemeni unui fapt istoric, nicidecum punându-se problema unei subtilități cu privire la regimul politic existent.
Cartea a fost o dezamăgire, dar asta nu e o surpriză.

Dmd7 09/30/2020
În 1950 studiază cinematografia în Centro Sperimentale Di Cinematografia di Roma, având ca profesori pe argentinianul Fernando Birri

Izabela00 06/24/2020
Jurnalul sincer al unui naufragiat - caz celebru în epocă, datorat proastei gestionări a mărfii de la bordul unui vas militar. Márquez redă povestea accidentului și a celor 10 zile de supraviețuire pe mare la persoana I - lăsând în prim-plan vocea lui Luis Alejandro Velasco. Reconstituirea se bazează pe interviul luat de prozator supraviețuitorului, este bine scrisă, expresivă literar, cu accente dramatice și cu tensiunea inevitabilă a unei asemenea povești.
Fără să fie însă o capodoperă literară și fără să anunțe romanele ulterioare, Relatarea unui naufragiu merită citită pentru experiența de viață și de supraviețuire, dar și pentru aerul eroic dat poveștii. Interesante și amănuntele din spatele poveștii incluse în prefață, amănunte care dau greutate contextului politic și poveștii pe care Gabriel García Márquez decide să o transforme în reportaj.
3 stele meritate.

sorescu1 06/06/2020
naratiune dramatica reunind 14 episoade ale unui reportaj scris de Gabriel Garcia Marquez pe vremea cand lucra ca jurnalist. In 1955 el publicase interviul-serial luat unui marinar

sus
Feedback Wishlist
// // //