Credința unui tată. Loialitatea unei fiice. Moralitatea unei mame.
În această poveste complicată despre dragoste și crimă, un eveniment înfiorător îi face pe membrii unei familii aproape normale să pună la îndoială tot ceea ce credeau că știu despre viața lor, și unii despre ceilalți. Stella Sandell, o adolescentă de 19 ani, este acuzată că a ucis cu brutalitate un bărbat. Fata provine dintr-o familie respectabilă, ce motive ar fi avut să cunoască un om de afaceri dubios, darămite să-l omoare? Tatăl Stellei, preot, și mama ei, avocat specializat în drept penal, descoperă că standardele morale le sunt puse la încercare în timp ce își apără fiica, străduindu-se să înțeleagă de ce poliția o suspectează. Construit pe trei voci narative, romanul lui Mattias Edvardsson aduce în discuție subiecte dificile: Cât de bine îți cunoști copiii? Cât de departe ai merge ca să-i protejezi?
Un thriller alert, care vorbește despre compromisurile pe care le facem pentru a împlini așteptările celor dragi. - New York Times Book Review
Edvardsson îmbină cu măiestrie tema sacrificiului și a vinovăției părintești într-o poveste de familie profundă și emoționantă. - Kirkus Reviews
Un roman captivant despre situații-limită și provocările psihologice pe care acestea le presupun. - Booklist
Mattias Edvardsson este profesor și locuiește în Löddeköpinge, Suedia, împreună cu familia sa. Este autorul mai multor romane pentru adulți și adolescenți. Bestseller în Suedia, cu peste 150 000 de exemplare vândute, O familie aproape normală se află în curs de publicare în 30 de țări.
Când scriu, mă gândesc la mine ca la un actor. Trebuie să încerc să devin personajul care spune povestea și să folosesc limbajul lui. M-am simțit foarte bine scriind partea Stellei, dat fiind că e o fată inteligentă, puternică și cu opinii ferme. Și foarte diferită de mine. - Mattias Edvardsson
Fragment din romanul "O familie aproape normala" de Mattias Edvardsson
"- E mai bine sa discutam cu el, a spus Ulrika, si dupa urmatorul antrenament s-a dus la Dino, despre care se zvonea ca ar fi jucat si el handbal la nivel profesionist.
Am ramas deoparte, in timp ce Dino o asculta pe Ulrika.
- Pari sa te pricepi la asta. Vrei sa fii colega mea? a intrebat-o Dino.
Ulrika a fost atat de uimita, incat n-a mai putut scoate o vorba. Cand si-a revenit, a aratat in directia mea si a spus ca eu eram de fapt cel care se pricepea la handbal si ca era sigura ca as fi putut deveni un antrenor foarte bun.
- OK, a spus Dino, privindu-ma. Ai primit postul.
Restul e istorie, cum se spune. Am condus echipa de la un succes la altul, am strabatut jumatate de Europa si am adus acasa atat de multe trofee si medalii, incat n-au mai incaput pe raftul Stellei.
Amina si Stella s-au gasit repede pe teren. Cu finete si naturalete, Amina ii pasa Stellei, care, pana nu reusea sa arunce la poarta, rupea si sfasia linia de aparare, fara sa cedeze. Dar instinctul de invingatoare avea si un revers. Stella avea doar opt ani cand lucrul asta a iesit la iveala pentru prima data. In timpul unui meci de la Hladshallen. A primit o pasa ca unsa de la Amina, a ramas singura cu portarul, insa a ratat. Dar, apoi, cand mingea a ricosat, a prins-o si a aruncat-o in plina forta drept in nasul portarului, de la un metru.
Fireste ca a izbucnit haosul. Antrenorul si parintii celor din echipa adversa au navalit asupra mea si a Stellei.
Nu era cazul. Stella nu-si orienta niciodata furia alta directie decat spre sine insasi. Uimita de ratare, reactionase din impuls. Se caia deja, aproape distrusa."