A reprezentat descoperirea universului propus de Burhan Sonmez . Într-o celulă de închisoare , câţiva bărbaţi. Un frizer, un medic, un student, un bătrân. Spunând istorii, mărturisindu-le, împletindu-le unele de altele, închipuind normalitatea, temându-se, amintindu-şi, fiind supuşi torturii, încâlzindu-se. În celula din faţa celei ocupate de ei, o tânără, supusă torturii şi batjocurei, de asemenea.

Nici unul dintre ei nu este personajul principal, ci, cum titlul o mărturiseşte, cum firesc este, Istanbulul, mai cu seamă cel desluşit , pe baza povestirilor tatălui său, la întoarcerea din sat, de bătrân.

Experienţa carcerală a lui Burhan Sonmeze pare rădăcina acelui volum ce are întreaga forţă de seducţie a povestirilor odrăslite de Orient. Dar nu este doar o frumoasă halimă. Nici măcar avertisment sau verdict. Este una dintre acele călătorii în tine însuţi, graţie unei forme de dialog şi acest fapt transformă experienţa lecturii în utilă reflecţie asupra realităţii imediate.