Spre deosebire de alte carti ale autoarei, in “Legamantul lui Grayson” actiunea este mai dinamica si trairile sunt mai profunde. Caruselul de emotii se opreste doar la final, cand “furtuna” din sufletul lui Gray dispare si lucrurile se aseaza. Personajele secundare au avut si ele roluri importante in dinamica povestii. Mi-au displacut si apoi mi-au placut deopotriva fratii Grayson si Shane, incepand prin a-i judeca si blama pentru actiunile si comportamentul lor, pana la a-i admira, cand in sfarsit le-am inteles perspectiva si suferintele care i-au marcat. Mi-a placut energia, spiritul ludic, puterea si totodata profunzimea Kirei. Numai cineva ca ea ar fi putut imblanzi un “dragon” ca Grayson :). Per ansamblu, impreuna cu “Once we were starlight”, aceste doua povesti sunt preferatele mele, din ce am citit pana acum de Mia Sheridan.

O poveste emotionanta, despre doua suflete zdrobite, pierdute, insa care au avut puterea de a se “repara” reciproc. Si personajele secundare au fost bine conturate: - prezenta lui Tanner si “interventia” lui de la final, au adaugat povestii suspansul necesar; - Faye, prietena lui Elizabeth, cam sloboda la gura, a strecurat elementul de umor. I-am dat 4 stele pentru ca am citit si carti care per ansamblu m-au acaparat mai mult decat aceasta.

Emotionanta - avand in vedere incercarile prin care au trecut Audra si Dane, desi putin dusa la extrem - daca ne referim la probabilitatea de supravietuire in circumstantele in care s-au regasit cei doi in urma accidentului aviatic.

O poveste emotionanta, marca Coleen Hoover. As putea spune chiar ca este una dintre cele mai emotionante carti ale autoarei, deoarece expune cu franchete o problema majora a cuplurilor care nu pot procrea si cum, daca acest aspect ajunge sa guverneze evolutia vietii de cuplu (generand suferinte neimpartasite de parteneri), aceasta poate fi afectata iremediabil. Mi s-a parut foarte ingenioasa “solutia” data de autoare (scrisorile… si nu spun mai multe :)), pentru ca Graham si Quinn sa regaseasca in ei forta de a merge mai departe si de a se bucura impreuna de viata de care au parte, decat sa isi piarda timpul cautand viata iluzorie perfecta).

Am citit varianta in limba romana a cartii. Romanul este emotionant, scris foarte frumos si, dupa cum am observat si in “Vocea lui Archer”, autoarea isi mentine pasiunea pentru tiparul baiatului bun, afectuos si iubitor, de data aceasta creandu-l pe Gabriel Dalton care, in ciuda experientelor traumatizante prin care a trecut, continua sa vada frumosul in orice lucru. Iar aceasta conceptie de viata face ca destinul sa i-o scoata in cale pe Ellie - o fata cu inima zdrobita, care nu mai crede in dragoste si nu se mai iubeste pe ea insasi - careia ii da motivatia de a lupta pentru ce isi doreste si de a-si lipi bucatile din inima care i-au fost faramitate de la o varsta frageda.

O carte emotionanta de la inceput pana la sfarsit, in care descoperi pas cu pas cat de vindecatoare poate fi puterea dragostei, atat pentru Bree, dar mai ales pentru Archer. Bree il vede pe Archer “nu doar cu ochii, ci si cu inima” si, desi acesta pare la inceput un “caz pierdut” - din cauza traumelor pe care le-a avut in copilarie- reuseste sa isi gaseasca intr-un final menirea in viata si isi afla implinirea, pretuind nespus tot ceea i se ofera odata cu aparitia lui Bree in viata lui, cu atat mai mult cu cat toate lucrurile bune i-au lipsit cu desavarsire timp de aproape doua decenii.

O poveste incarcata de emotie. Am admirat puterea de sacrificiu a lui Ben, care si-a dorit ca Fallon sa fie fericita, chiar daca el nu spera si nu considera ca merita sa mai faca parte din viata ei, dupa ce ea i-a aflat secretul. Iubirea adevarata este despre sacrificiu! Si voi continua sa afirm ca autoarea Colleen Hoover scrie frumos: “And yes, you have scars. But anyone who sees your scars before they see you doesn’t deserve you. I hope you remember that and believe that. A body is simply a package for the true gifts inside. And you are full of gifts. Selflessness, kindness, compassion. All the things that matter. Youth and beauty fade. Human decency doesn’t.”

Aceasta serie/poveste tocmai a devenit una dintre preferatele mele, din cele scrie de Coleen Hoover. In acest volum II al seriei “Maybe someday”, am urmarit consolidarea relatiei speciale dintre Sydney si Ridge. Dar Maggie, ei bine, ea a fost centrul atentiei mele, fiind curioasa in a-i urmari parcursul. Am avut momente in care am compatimit-o, momente in care mi-a displacut atitudinea ei, dar mai ales momente in care am inteles-o si am iubit-o; la fel ca si Jake, care nu putea fi mai potrivit pentru ea, decat cum l-a creat autoarea.

As cataloga-o ca fiind cel putin o poveste ciudata. Aceasta serie nu va va delecta cu romantism si relatii sanatoase. Fiecare personaj din aceasta carte are probleme de sanatate mentala si necesita consiliere. Se merge prea departe, morala si etica lor sunt chestionabile, relatiile o iau razna. Cred ca autoarea tocmai asta a vrut: sa socheze. Nu este tocmai genul de lectura pe gustul meu, fiindca nu imi place trecerea de dincolo de orice urma de moralitate si autocontrol.

Este o carte profunda, care mie mi-a placut foarte mult. Toate sentimentele sunt amplificate: vinovatie, durere, loialitate, sacrificiu, iubire. O varianta atipica de triunghi amoros, in care ajungi sa ii indragesti pe toti cei trei protagonisti. Am savurat si farsele pline de umor care aveau loc intre personajele din casa lui Ridge. Am admirat prietenia dintre Ridge si Warren. Am admirat bunatatea, altruismul lui Sydney. Am admirat intelepciunea de care a dat dovada Maggie in decizia ei legata de relatia cu Ridge. Dar, cel mai mult, am apreciat loialitatea lui Ridge fata de Maggie, adeseori in lupta cu profunzimea sentimentelor pe care le avea fata de Sydney. Si mi-a placut evolutia ideii de la inceput, legata de ce i-a spus tatal ei lui Sidney (“O viata traita in mediocritate, este o irosire a vietii”) si terminand cu ce a concluzionat ea (“Nu am idee daca-l merit macar, dar de un lucru sunt sigura. Atata timp cat face parte din viata mea, ea nu va fi una mediocra. Viata mea alaturi de Ridge nu poate fi decat una remarcabila.”).

O carte cu o poveste induiosatoare, foarte potrivita in special pentru cei tineri, care iau vesnicia de buna, insa problema vesniciei este ca ea nu exista. Nimic nu este pentru totdeauna, dar de incercat trebuie sa incercam intotdeauna. Trecutul face parte din fiecare dintre noi si ne formeaza, insa nu trebuie ca acesta sa ne controleze prezentul. Iar Mallory este dovada clara ca ne putem depasi temerile, daca asta ne dorim. Discursul ei de la finalul cartii m-a emotionat.

Un thriller romantic imprevizibil, cu multe rasturnari de situatie, dar cu un final multumitor (spun “multumitor”, pentru ca am ramas cu un sentiment de parere de rau pentru copiii care au nesansa de a se naste in familii disfunctionale, incapabile sa le ofere o traiectorie sanatoasa in viata). Cartea a inceput sa fie scrisa in 2012, intr-un moment in care autoarea avea un blocaj de creatie, iar initial nu a intentionat sa o publice vreodata. A scris capitole treptat - de-a lungul mai multor ani - si le-a adaptat in functie de opiniile cititorilor din on-line. Textul este morbid si vulgar, deci unora dintre cititori s-ar putea sa nu le cada bine, dar autoarea a plasat cu ingeniozitate actiunea intr-un context in care se preteaza astfel de limbaje si comportamente deplasate: traficul si consumul ilegal de droguri. Este uimitor cum alege autoarea sa il descrie pe Asa astfel incat sa inspire atat ura (pentru modul in care comportamentul si actiunile lui afecteaza/ distruge vietile celor din jur) si, in acelasi timp, sa inspire mila (pentru copilul din el, care nu a fost niciodata iubit). La Sloan am admirat generozitatea si ambitia de a-i oferi fratelui ei o viata mai buna, asa cum ea nu avusese pana atunci. La Luke (alias Carter) am admirat bunatatea si compasiunea de care a dat dovada, chiar daca acestea au generat inevitabil greseli profesionale din partea lui. Pentru toate cele pe care le-am mentionat, nu am cum sa nu ii dau 5 stele acestei povesti.

Draguta si amuzanta, chiar daca actiunea nu este spectaculoasa si finalul este usor de intuit. Totusi, mi-a dat impresia ca sentimentele dintre Bliss si Garrick au luat amploare rapid, fara a avea neaparat un fundament bune definit. Finalul este singurul scris din perspectiva lui Garrick si are o nota optimista. Mi-a parut rau de Cade (prietenul lui Bliss), dar el va fi protagonist in “Faking it” - urmatoarea carte din serie, care nu s-a tradus inca in limba romana. I-am dat 4 stele, dar este undeva intre 3 si 4.

In ciuda tuturor dramelor de care au parte, Becca si Jason rezista si lipesc laolalta “ramasitele” vietii lor, ca sa-si poata construi un viitor impreuna. Mi-a placut dedicarea totala a lui Jason in relatia cu Becca, mi-a placut loialitatea Beccai vizavi de prietenia cu Nell (mai mult decat vice-versa), m-a induiosat comportamentul parintilor Beccai spre final (nu pot spune acelasi lucru si despre cei ai lui Jason) si mi-a dat speranta inocenta micutului Benny. In mod inspirat, autoarea a cuprins in epilog si evolutia relatiei dintre Nell si Colton (protagonistii primei parti, “Ma pierd in tine”).

O poveste deopotriva trista si eliberatoare. Mi-a starnit emotii de tristete, compasiune, fericire, eliberare si iar tristete. Atat Nell, cat si Colton, sunt un ocean de suferinta (au pierdut persoane dragi in viata), dar si de speranta regasita impreuna. “Trebuie sa invatam sa fim liberi. Nu inseamna sa fim fericiti tot timpul, sau sa fim bine tot timpul. Nu e rau sa nu-ti fie bine. Dar sa nu-ti fie bine nu inseamna sa-to sfarsesti viata.” Are si multe scene fierbinti, probabil ca sa mai atenueze atata durere adunata in sufletele lor. Povestea mi-a furnizat si multe referinte muzicale valoroase si mi-a parut rau ca nu a fost si audio :)

Cartea de fata mi-a placut cel mai mult, din seria de 4 carti ale autoarei. Fosti amici (cunoscandu-se prin intermediul lui Cam, fratele Teresei), Jase si Teresa au fiecare secretele si trecutul lor intunecat, insa in momentul in care fiecare dintre ei ajunge sa isi asume sentimentele pe care le are fata de celalalt, li se demonstreaza ca lucrurile pot intra pe un fagas normal... iar ei se pot incepe sa se vindece unul pe celalalt. Exista si elementul suspans, atat in legatura cu pasiunea de dansatoare a Teresei, cat si cu pericolele in care este atrasa fara voie - in virtutea experientelor indurate - doar pentru ca vrea isi faca prietena sa constientizeze relatia abuziva in care aceasta se afla.

O poveste de dragoste patimasa pe fondul celui de-al doilea razboi mondial, o lectie de umilinta, dar care demonstreaza forta si capacitatea unor idealisti de a renaste din propria cenusa, intr-o lume aparent secatuita de sperante.

Aviz celor care indragesc povestile de dragoste ce amintesc de faptul ca iubirea absoluta exista: cartea asta este pentru voi! Sentimentele care transpar din scrisorile lui Boot ajung pana la inima cititorului si reinvie speranta intr-o lume mai buna. Pe de alta parte, ideea adulterului la modul general nu ma incanta, desi este exploatata de multi autori in scrierile lor.

Acest volum mi-a placut cel mai mult, intrucat am intalnit o Louisa autentica si matura, care si-a gasit drumul in viata, dupa mult zbucium. “Esential este sa te asiguri ca omul pe care il accepti alaturi de tine nu decide cine esti si nu te tintuieste ca pe un fluture intr-un insectar. Esential este sa stii ca intotdeauna poti gasi o cale de a te reinventa.” Mi-ar fi placut daca ar fi existat si un epilog, mi s-a parut ca povestea s-a incheiat un pic brusc. Jojo Moyes scrie foarte frumos.

Ca si prima carte din serie, si aceasta imbina afacerile cu erotismul si cu romantismul. Ramane de vazut ce va prevala. Prefateaza vag protagonistii celei de-a treia carti din serie (pe care nu am gasit-o inca, tradusa in romana), ceea ce este interesant si starneste curiozitatea, mai cu seama ca fratele mijlociu, Cal, este descris in primele doua carti ca fiind cel mai “uman” dintre cei trei miliardari de la Dreamland.

Emotionanta si sfasietoare. Povestea demonstreaza puterea dragostei adevarate, care poate sa apara fulgerator si in cele mai neprielnice conditii. Am inteles decizia lui Will si, chiar si dupa ce am terminat cartea (acum citesc volumul II din serie), continuu sa ma intreb daca decizia lui s-ar fi schimbat daca ar fi stiut dinainte ceea ce Lou afla in a doua parte a seriei…

Roxy si Reece, doi tineri care au trecut prin multe incercari in viata, dar pe care tocmai aceste pietre de capatai i-au unit si mai mult. L-am admirat pe Reece, care, dupa cum il descrie Roxy, “era mai mult decat suma tuturor lucrurilor pe care le facea in viata de zi cu zi. Da, era un tip curajos si puternic, dar era si bland si cinstit. Stia ce inseamna sa fii loial. Plus ca avea o minte brici”. O carte emotionanta, dar care are si elemente de suspans (desi se poate intui cine o pune pe Roxy in pericol de moarte).

O poveste de dragoste presarata deopotriva cu scene picante, dar si cu emotii. Actiunea nu este surprinzatoare, dar personajele au consistenta. Finalul (epilogul) este cel dorit si asteptat.

De departe cea mai amuzanta poveste din serie. O carte care m-a binedispus. Odata cu citirea acestei serii, K.A. Tucker a devenit, cu siguranta, una dintre autoarele mele preferate (tipologiile personajelor ei sunt veridice, bine conturate si iti dau certitudinea ca replicile si actiunile lor sunt unu la unu cu ce s-ar intampla si in viata reala, in circumstante similare). Atat Ben, cat si Reese sunt doua persoane solare, demne de admiratie datorita modului relaxat in care abordeaza situatiile de viata. Am indragit majoritatea personajelor secundare, cu bune si cu rele, si am inteles- inca o data- ca mediul familial in care crestem isi pune amprenta pregnant asupra adultilor in devenire, din fiecare dintre noi.

Nu ii dau 5 stele doar din cauza comparatiei cu vol. 3, care mie mi s-a parut pana acum cel mai reusit din serie. Altfel, povestea este interesanta si descrie fidel viata studentilor americani. Nu am rezonat cu decizia lui Livie de a amana inevitabilul in relatia cu Connor, dar pana la urma lucrurile s-au asezat.

Ideea si povestea, diferite fata de ce am citit pana acum de K. A. Tucker. Un thriller avand in plan secund povestea de dragoste dintre Noah si Gracie. Cartea mi-a lasat un gust dulce-amar la final (avand in vedere suferinta lui Noah, fara ca el sa aiba posibilitatea de a indrepta lucrurile sau de a le schimba cursul), insa si speranta ca cinstea si onestitatea prevaleaza in fata coruptiei. Nu i-am dat 5 stele deoarece la un moment dat mi s-a parut ca dinamica actiunii nu evolua prea mult.

Am apreciat curajul lui Darby de a o lua de la capat, dar si perseverenta lui Trex in ce o priveste, avand in vedere ca a fost greu sa ii castige increderea, el fiind parte dintr-o breasla similara cu cea a fostului ei logodnic (care s-a purtat cu ea cum niciun barbat nu ar trebui sa trateze o femeie). L-am admirat pentru ca nu l-a deranjat copilul nenascut al lui Darby (al carui tata nu era el), nutrind sentimente paterne autentice pentru copil. Mi s-au parut interesante interactiunile si prietenia stransa a lui Trex cu colegii lui.

Volumul meu preferat din serie, pana acum (nu l-am citit inca pe ultimul). Foarte frumos scrisa, cu personaje bine conturate (tipic pentru K.A. Tucker, ale carei povesti am inceput sa le indragesc). Cartea descrie ce se petrece intr-o lume tabu (cluburi de noapte si carteluri), dandu-ne ocazia sa intelegem ce se petrece, uneori, dincolo de aparente si cum trebuie fiecare sa isi joace “cartea”, pentru a se mentine in siguranta. Pasiunea dintre Cain si Charlie, una rar intalnita si povestea lor de dragoaste, emotionanta si intarita de exprientele grele prin care au trecut amandoi.

Prima carte din seria “Zece respiratii scurte” a autoarei, care m-a facut sa imi doresc sa citesc rapid si celelalte volume. Titlul cartii este inspirat, fiind o carte care descrie stadiile tulburarilor post-traumatice, din care se pot trage invataminte. Cartea ofera lectia vindecarii prin iertare. Drama lui Kacey si a lui Livie se dovedeste a fi, in final, un puternic liant intre ele si prietenii din noua lor viata, care ajung sa le admire, sa le indrageasca si sa le pretuiasca. Personajele sunt bine conturate, conversatiile au umor, emotiile descrise te transpun cu usurinta in pielea lor.

I-as da intre 4-5 stele. O lectura placuta, avem parte si de suspans, avand in vedere ca trateaza, printre altele, subiectul violentei domestice. Jamie McGuire scrie frumos.

Firul naratiunii nu este surprinzator, o carte usor de citit. Autoarea are talent in a descrie natura intr-un mod placut. Nu mi-a placut, ca pe alocuri evenimentele au fost trunchiate. Actiunea ramanea in suspans la final de capitol si, chiar in punctele culminante, nu era descrisa in detaliu, trecandu-se rapid mai departe. Mi-a placut in mod special de tatal Louisei (care a avut grija sa ii dea o educatie aleasa fiicei lui, tata singur fiind), de Margo (care ar fi putut foarte usor sa fie de partea fratelui ei Elliot, dar a ales sa vada situatia Louisei in mod obiectiv) si de Leo (intruchiparea bunatatii).

Actiunea are loc intr-un loc exotic, Ceylon (Sri Lanka de azi). Avem de-a face cu personaje care tin pentru ele si duc cu stoicism povara vinovatiei si a fricii, din cauza unei lumi caracterizate de predujecati, lucru care se demonstreaza ca duce adesea la destine frante. O carte emotionanta (am plans si m-a afectat indeosebi destinul lui Liyoni, dar si suferintele celorlalte personaje). Foarte frumos scrisa (ca si celelalte carti ale aceleiasi autoare) si, pentru ca doresc sa aflu cum se mai deruleaza vietile lui Gwen si a lui Laurence si dupa finalul cartii de fata, vreau sa citesc si cartea in care acestia se regasesc in plan secund: “Vaduva de safir”.

O poveste de iubire care nu mi-a transmis emotia care ar fi trebuit. Poate a plusat si faptul ca Alex este prea infatuat, plus ideea ca, daca ai bani, ti se cuvine orice (idee dusa mai departe de dorinta de razbunare a lui Alex, care e cumva legitima). Ideea cu fata care se indragosteste de prietenul fratelui ei am mai intalnit-o si in “Tot ce nu am fost niciodata” a lui Alice Kellen, unde mi-a placut mai mult povestea.

O poveste draguta, care incepe trist si in care avem parte de momente dramatice, actiunea desfasurandu-se in jurul unei bande de gangsteri, in care Leka este unul dintre pionii principali. Mi-a placut caracterul lui Leka care, in pofida anturajului din care a facut parte ani buni, ramane integru din multe luncte de vedere. Mi-a placut determinarea lui Bitsy si perseverenta ei in a-i fi alaturi lui Leka la bine si la greu, el reprezentand centrul universului ei. Finalul este inaltator si datator de speranta.

Legaturile “de familie” din roman par neverosimile, exagerate. De retinut este insa cum poate fi pusa la incercare increderea copiilor in adevaratele valori (familie, iubire, sacrificiu, compromisuri), atunci cand parintii si rudele apropiate- pe care ei le considera un etalon- nu fac alegerile corecte in viata.

Dupa ce am citit aceasta carte, pot spune ca cine nu are un Dean Holder, sa isi ia unul :) A demonstrat intru totul ca aparentele inseala, ca in spatele unei aparente infatuari si superficialitati se poate ascunde un suflet sensibil si greu incercat… si, mi s-a parut incredibila puterea capacitatea lui de a o ajuta pe Six sa faca fata tenebrelor trecutului ei, cand in fapt era si el un suflet ratacit.

Cartea este una dintre preferatele mele de la Coleen Hoover (la acelasi nivel cu “Franturi din el”, “Totul se termina cu noi” si “Totul incepe cu noi”). In tot ce scrie, autoarea are substanta (firul actiunii, intriga, suspans, secrete, sentimente), iar aceasta poveste nu face exceptie. Mi-a placut foarte mult atat de Auburn (introvertita, dar totodata puternica, sensibila, curajoasa, perseverenta), cat si de Owen (un artist adevarat, profund, care a demonstrat fara tagada ca o merita pe Auburn). Ramane de vazut daca imprejurarile “reintalnirii” lor le permit sa fie impreuna…

O poveste care este in primul rand despre prietenie, dar si despre regasirea echilibrului in viata si despre curajul de a o lua de la capat, capatarea increderii de sine si curajul de a spune lucrurilor pe nume pentru a avea parte de toata atentia persoanei iubite, ca in final sa ajungi sa ai parte de relatia pe care o meriti. Amuzanta, sentimentala, romantica, relaxanta.

Am plans atat pentru soarta tragica a atator oameni si modul in care aceasta este povestita, dar si pentru puterea, altruismul si speranta incredibile de care da dovada Mala. Avand in vedere pozitia ei oarecum privilegiata in lagar, nu a ezitat sa faca bine in nicio ocazie care i-a permis acest lucru. A fost o adevarata zeita in ochii lui Edek si o eroina in ochii detinutilor din lagar, faptele ei demonstrand ca “masinaria” germana de ucidere in masa nu era o forta infailibila. Le-a insuflat putere si curaj, pentru a rezista si pentru a spune lumii ceea ce au trait acolo si ce armata germana a incercat sa musamalizeze vreme de 5 ani de cosmar.

Un roman impresionant si covarsitor prin prisma evenimentelor descrise si totodata aproape neverosmil - si totusi adevarat - in ceea ce priveste reaparitia sperantei si mai apoi a iubirii si a dependentei de cineva, ca sentimente derivate din protectia oferita de insusi "agresorul". Multe dintre personajele si intamplarile descrise in roman au la baza realitatea istorica si marturiile supravietuitorilor Holocaustului. Actiunea se petrece pe doua planuri temporale (1942-1944/ Auschwitz si 1947/ Germania), iar romanul scoate in acest fel la iveala traumele care marcheaza intreaga viata a celor ce au asistat la cel mai mare genocid din istorie.

Exceptionala. Este prima carte pe care o citesc de Eoin Dempsey si imi place stilul lui de a scrie (simplu si totodata profund). Cartile despre cel de-al doilea Razboi Mondial sunt printre preferatele mele, iar aceasta nu este mai prejos decat ce am citit pana acum pe aceasta tema, ba din contra. Franka si alias “Werner” fac parte, aparent, din lumi diferite. Asta pana incep sa capete incredere unul in altul si sa isi uneasca fortele pentru un ideal comun, pentru dreptate, libertate, de ce nu si razbunare, fata de un regim abominabil.

Paranormalul e la el acasa in aceasta carte. Mi-a placut foarte mult, fiind diferita ca tematica de tot ce am citit pana acum de Coleen Hoover. Leeds, un tip convins ca nu exista viata dupa moarte si spirite ratacite, incepe sa ia parte la un sir de intamplari inexplicabile dupa ce se indragosteste iremediabil de Layla si dupa ce aceasta este victima unui accident. Astfel incepe Leeds sa se transforme dintr-un sceptic intr-un tip care incepe sa vada si sa creada in lucruri pe care, daca le-ar impartasi cuiva, ar fi catalogat ca fiind cel putin ciudat. Iti doresti ca deznodamantul povestii sa fie unul fericit, dar, pe masura ce citesti cartea, nu iti poti explica cum s-ar putea infaptui lucrul asta, avand in vedere toate intamplarile care se petrec. Te tine in suspans pana la final! “Daca iei in considerare posibilitatea existentei unor lucruri ireale, deseori o sa ajungi sa crezi in ele”.

Citind aceasta carte, am descoperit scriitura inteligenta si plina de umor a lui Ali Hazelwood. Protagonistii Olive si Adam sunt inteligenti, amuzanti si profunzi, chiar daca, in aparenta, Adam da impresia unui tip “antagonist si inabordabil”. Pana la a-l cunoaste pe Adam, viata lui Olive se rezuma la studiu si “ipoteze”. Cateva dintre actiuni (cum ar fi cea din prolog si indemurile lui Anh legate de conjuncturile in care Olive trebuia sa isi arate afectiunea fata de Adam) mi s-au parut putin “fortate”, dar acest lucru nu a facut decat sa amplifice latura comica a situatiilor. Personalitatea lui Adam a ramas in mare parte invaluita intr-o aura de mister, chiar daca unele evenimente din trecutul lui- devoalate pe parcurs- i-au justificat intr-un final comportamentul fata de studenti si retinerile lui cu privire la relatiile interumane si dezvaluirea propriilor sentimente. Mi-au placut mult relatiile autentice de prietenie dintre Olive si colegii ei de camera (Anh si Malcolm). Per total, o carte care livreaza buna-dispozitie.

Kyle este un tanar care a pierdut totul in urma unui accident de masina (inclusiv pe iubita lui, Kim) insa, dupa ce o intalneste pe Marley, viata lui revine la normal si el se sinte implinit. Insa, pentru ca Marley nu isi permite sa viseze la povesti cu final fericit, deodata totul se naruie in mod neasteptat si surprinzator. A doua jumatate a cartii are multe rasturnari de situatie si te face nerabdator sa afli cum se va sfarsi povestea. O carte young adult pe care i-am recomandat-o cu drag si fiicei mele adolescente.

O carte despre importanta de a avea alaturi persoane care te pot ridica in momente devastatoare, despre cum iubirea poate aparea de unde nu te-ai fi asteptat, despre cum aceasta te poate ridica si dobori. Frumos scrisa, descriind oamenii cum sunt ei, cu bune si cu rele. Mi-au placut relatiile de familie dintre parinti (prietenie, iubire, respect, buna-dispozitie, acestia reprezentand un etalon pentru copii). Titlul cartii este sugestiv in privinta a cel putin doua dintre ideile principale ale cartii (talentul la pictura si relatia de cuplu). Finalul nu m-a multumit, pentru ca a ramas in suspensie. Mi-ar fi placut sa existe un epilog care sugereze faptul ca toate sacrificiile lui Leah in numele dragostei nu au fost zadarnice.

O carte surprinzatoare, pe care am citit-o in 2 zile, avand in vedere ingredientul “suspans”. Pe alocuri da chiar impresia unui thriller. Un minus pentru scenele intime, duse la extrem din punctul meu de vedere. Are in plus, fata de celelalte romane ale autoarei pe care le-am citit (Totul se termina cu noi, Totul incepe cu noi, Franturi din el, Heart Bones - foarte frumoase si acestea), elementul psihologic (dualitatea fiintei umane si perceptia personala asupra adevarului, care determina cursul actiunilor noastre)… si finalul este neasteptat.

Emotionanta, sfasietoare, lacrimogena. Atrage dupa sine ideea de reflectie asupra vietii si de constientizare a lucrurilor cu adevarat importante in viata. Poppy si Rune, o poveste de dragoste eterna. Cartea este foarte frumos scrisa, iar alintul pe care il folosea Rune cand i se adresa lui Poppy, spune cat o mie de cuvinte. Potrivita pentru a fi citita indiferent de varsta, dar as sublinia ca si-ar pune colosal amprenta pe adolescenti, avand in vedere profunzimea mesajului transmis, care contrasteaza puternic cu lumea in care traim si care este definita adeseori de superficialitate.

Mi-a placut foaarte mult cartea! Chiar inainte cu o zi citisem Heart Bones (de aceeasi autoare), insa aceasta o depaseste cu mult din punct de vedere al emotiei pe care o transmite. Sfasietoare, revelatoare, eliberatoare! Kenna - definitia durerii, dar si a renasterii “din cenusa” (am plans la majoritatea scrisorilor ei catre Scotty). Scotty - baiatul perfect, regretat de toata lumea. Ledger - baiatul care pare “frate cu belelele”, dar care are o inima de aur. Parintii lui Scotty - putere de sacrificiu. Parintii lui Ledger - doza de amuzament necesara in poveste, Diem - fetita angelica si minunata care reprezinta, de fapt, persoana in jurul careia graviteaza toti ceilalti. Minunata carte!

Interesanta, am citit-o intr-o zi si jumatate. Actiunea este simpla si deznodamantul este intuitiv, dar are emotie. Potrivita si pentru adolescenti.

Eate continuarea cartii “Totul se termina cu noi”. Reprezinta incununarea ideii de a urma calea ce dreapta si de a alege iubirea adevarata, reciproca si netoxica. Am citit ambele carti in trei zile.

Captivanta, emotionanta! O lectie de viata a copilului care nu isi intelege parintele, pana cand nu ajunge in situatia lui. Spre deosebire insa de povestea de viata a mamei ei, interesant in cazul lui Lily este faptul ca ea reuseste sa distruga tiparul inainte ca tiparul sa o distruga pe ea si pe fiica ei. Iar iubirea dintre ea si Atlas este minunata si reprezinta motvatia suprema ca fiecare dintre ei sa mearga inainte cu speranta.

O poveste frumoasa si amuzanta despre prietenie, relatii de familie, iubire, esecuri, imprefectiuni, dar si despre perseverenta, determinare si gasirea resurselor pentru a o lua de la capat. Mi-a lasat un sentiment placut.

O carte interesanta, motivationala, despre senzatia inutilitatii, despre cum alegerile pe care le facem ne influenteaza traiectoria vietii. “Nu trebuie sa intelegi viata, trebuie doar sa o traiesti”. Merita citita. Potrivita si pentru adolescenti, as spune.

O carte captivanta, frumoasa! Mi-a starnit curiozitatea de a mai citi si alte carti ale aceleiasi autoare.

Mi-a placut mult cartea, are de toate: drama, iubire, chiar si umor pe alocuri, releva foarte bine complexitatea relatiilor interumane. Despre cum tot ceea ce se intampla are un scop si cum poate o poveste sa aiba mai multe finaluri fericite. Mi s-a parut mai complexa si mai frumos scrisa decat “O zi de decembrie”.

Autoarea evoca cu acuratete "miscarea" Kindertransport, plasand personaje reale in mijlocul evenimentelor. Am o preferinta pentru romanele de fictiune bazate pe fapte reale, iar acesta este unul dintre ele. Mi-au placut povestirea pe mai multe planuri, imbinarea naturala dintre fictiune si non-fictiune; cum un om simplu, dar iubitor de oameni, poate transforma- prin actiunile sale- destine dramatice in sperante timide la o viata normala. O carte care merita citita, mai ales de catre cei care doresc sa isi completeze imaginea despre evenimentele petrecute pe fondul celui de-al doilea razboi mondial.

Un roman pe care nu iti vine sa il lasi din mana. Este despre continuarea experientelor Cilkai, de data aceasta in lagarul Vorkuta din Rusia. Cartea este in primul rand despre prietenie, apoi despre izvorul nesecat de putere al femeilor care, puse in situatii limita, au capacitatea de a se ridica si a merge inainte... si, nu in ultimul rand, de a nu-si pierde umanitatea!

Atat Tatuatorul de la Auschwitz, cat si Calatoria Cilkai (continuarea), mi-au placut cu atat mai mult cu evoca experiente reale ale personajelor si relateaza adevaruri crude despre Holocaust si efectele lui asupra umanitatii si asupra individului.

O carte inspirationala. Mi-a placut mai mult decat Copiii de pe Volga.