Mi-a plăcut această carte. Nu este chiar ceea ce pretinde a fi, cred, dar este o introducere distractivă și interesantă în gândirea celor mai cunoscuți (și a unora mai puțin cunoscuți) psihanalisti și psihoterapeuți.

Deci, sunt confuz... este cel mai „mare”, cel mai faimos, cel mai bogat star de film din SUA sau din lume sau din univers? Am găsit că această carte este interesantă și totuși epuizantă... doar mă întreb dacă ar fi fost puțin mai plăcută dacă ar fi încetat să mai menționeze cât de minunat și faimos este.

3,5 steluţe. O carte simpatică, poate puţin se ia cam în serios, dar care compensează mult prin faptul că este un punct bun de plecare pentru o discuţie cu cei mici cu privire la schimbările ce au loc în viaţa celor mici. Olimpia Melinte trebuie să mai exerseze, e mult potenţial aici.

Deşi a durat până am parcurs volumul, satisfacţia de la final merită tot efortul pentru că mi-a dat sansa să descopăr nişte artişti suprinzători, într-o lumină nouă şi cu un aer de epocă care ma face să mă (re)îndrăgostesc de citit.

Nu m-a convins deloc, cam multe clişee, putine lucruri să menţină interesul. Multe banalităţi, puţine momente care să treacă de o pojghiţă de superficialitate. Multe glumiţe foarte amuzante dacă nu ai deloc simţul umorului, puţine... lista poate continua...

Am fost surprins cat de buna este calitatea grafica pentru aceasta serie, iar copiii se vor bucura cu siguranta de poveste. Toate indiciile pentru o carte buna!

Cartea este frumos ilustrata si plina de informatii, dar stilul este mai apropiat de un manual, prin urmare are suisuri si coborasuri, nu va fi tot timpul atractiva pentru copii. Prin urmare trebuie ceva rabdare, dar rezultatul merita, sunt multe de alfat din aceasta carte.

Intriga împletește multe subploturi care funcționează perfect. Toate personajele au adus ceva diferit poveștii, erau personaje tridimensionale, complexe, care aveau propriile lor probleme și demoni interiori. Mi-a plăcut și elementul magic al cărții.

În general, acesta este genul de colecție căreia îi este greu să îi acordați o „evaluare cu stele”. Fie o să-ți placă stilul și temele lui Palahniuk - sau nu. Cu siguranță nu este pentru toată lumea. Dar, deși simt că uneori elementul șocant/dezgustător se îndreaptă spre gratuit, alteori este eficient și adecvat. Aici se întâmplă mai mult decât factorul de șoc.

O istorie superb scrisă a vremurilor imperiale romane și prezentată ca o autobiografie, aceasta va încânta pe oricine este interesat de perioada 41-54 d.Hr. a istoriei imperiale romane. Foarte recomandat, deși vă sugerez să citiți prima carte pentru a avea un context mai bun pentru ceea ce îl face pe Claudius să acționeze și de unde provin motivațiile sale.

Cea mai importantă temă pe care o vedem în carte este Puterea. Efectul puterii asupra diferitelor personaje în moduri diferite și înclinațiile oamenilor de a folosi puterea în moduri diferite. A fost foarte interesant de remarcat. Există, de asemenea, un accent important pe personajul lui Germanicus. Doar el și nepotul lui Augustus, Postumus, sunt cei mai buni prieteni ai lui Claudius. Scrierea te face atât de interesat de aceste personaje, încât unele puncte din poveste, unele crime și asasinate au fost cu adevărat triste. Această carte a stimulat fiecare emoție din mine, bucurie, râs, tristețe, întristare, dezgust, frică și furie!

Temele de ateism, spiritualitate și politică ale vremii sunt actuale astăzi. Cadrul cu tatăl lacom absorbit de sine și cu cele trei personalități ale celor trei fii legitimi și ale fiului nelegitim. Dmitri cel dezordonat și impulsiv, Ivan rațional și ateu și Aleoșa călugăr novice și fiu plin de compasiune.

Mi-a plăcut mult această povestioară drăguță, imaginile sunt încântătoare, perfectă pentru povestea de seară pentru cei mici.

Este o carte crudă, este șocantă, este introspectivă din punct de vedere emoțional, este o privire uluitoare asupra unei întregi comunități și, cel mai izbitor, totul despre ea se simte atât de adevărat, sincer și intim. Am simțit cu Lenu la fiecare pas, am simțit speranțele ei și frustrările Lilei. Ferrante m-a atras atât de adânc în universul ei, simt că e necesar să continui seria.

Un joc foarte distractiv pentru micuți, simplu, ușor de învățat, colorat, și care poate ține în priză ceva vreme pe copii. Piesele sunt cam mici, trebuie ceva atenție.

Această carte a avut un pic din tot ceea ce îmi place: un personaj principal simpatic care îți trage sforile inimii, misterul crimei, atmosferă, dramă, majorat și dragoste. Există mai multe personaje care dăruiesc și arată bunătate. Plauzibilitate? Nu prea... Îmi pare rău că acest lucru nu a funcționat pentru mine. Am vrut să îmi placă, într-adevăr am crezut că se va întâmpla. Poate sunt eu de vină...

Un roman copleșitor, filozofic, derutant (uneori plictisitor) al unui autor francez care nu se sfiește să complice textul și să provoace cititorii. Au fost niște momente fascinante, profunde și extrem de plăcute!

Atât de practic și bine lucrat! Foarte de calitate și e și fabricat în România! Merită alese mai multe modele. .

Nu aș recomanda să citiți această carte, decât dacă vă aflați într-un loc mental bun. Este o lectură îngrozitoare, înfricoșătoare, nu există nicio îndoială, dar dacă vezi dincolo de straturile de urâțenie și permiți asta să-ți frângă inima, cred, de asemenea, că există multă dragoste aici. Mi-a adus aminte de o viață măruntă.

„— Îți promit. Voi fi doar tu, eu și un cântec.” A fost o lectură destul de lejeră, chiar dacă subiectele abordate sunt grele, a fost făcută cu precizie și foarte bine tratată. Pe scurt, mi-a plăcut.

Mi-a plăcut cum a fost construit personajul negativ. Sincer, nu am văzut acea întorsătură venind și când a avut loc inevitabila confruntare, a fost atât de realist și atât de bine gestionat!

Îmi place absolut să mă adâncesc în știrile și istoria lumilor fictive, așa că am citit Fire & Blood. Am fost inițial entuziasmat de această carte, dar am fost oarecum dezamăgit. În esență, este doar Fire & Blood, dar cu aproximativ două treimi eliminate, ceea ce o face prea lungă pentru a fi o carte de referință rapidă (cum ar fi World of Ice and Fire), dar prea scurtă pentru a fi o istorie reală (cum ar fi Fire & Blood).

Nu mă așteptam să intru într-o poveste de dragoste atât de tristă și frumoasă. ambele personaje au fost atât de bine făcute și poveștile lor atât de bine create, încât am fost entuziasmat în fiecare zi să citesc și să aflu mai multe despre ce se întâmplă. Mi-a plăcut să văd călătoria lui Sebastian de a se găsi pe el însuși prin toate greutățile vieții sale și călătoria lui Tanner în găsirea primei iubiri.

Am citit cartea originală de mai multe ori, și trebuie să spun că acest roman grafic este una dintre cele mai bune adaptări pe care le-am văzut. Unele dintre pagini sunt puțin cam încărcate, rezultând casete de text care au fost inițial greu de urmărit, acesta ar fi singurul meu comentariu negativ. Ilustrația este uluitoare, emoționantă și se potrivește cu povestea.

Puterea câinelui este o capodopera a caracterizării. Nu doar personajele sunt realizate cu brio, ci și peisajul rece, implacabil și indiferent din Wyomingul anilor 1920.

Un basm pentru vremea noastră. Bine scrisă și ilustrată și plin de umor, înțelepciune și înțelepciune. O carte, în egală măsură, pentru adulți ca și pentru copii. Mark Twain scrie o poveste plină de imaginație, iar Philip Stead face povestea și mai imaginativă!

Felul în care Konrad Lorenz explică cu relativă simplitate modul său de a înțelege relația dintre câini și oameni este minunat și emoționant. Lorenz oferă o perspectivă complet nouă pentru a vedea câinii. El le dezvăluie personalitatea, individualitatea, emoțiile lor unul față de celălalt, stăpânii lor etc. Înainte de a citi această carte, nu mi-am imaginat niciodată că câinii au sentimente atât de profunde și o personalitate atât de complexă. Limbajul lui Konrad Lorenz este ușor de înțeles. Stilul lui este limpede. Anecdotele lui sunt extrem de distractive.

,,Fiecare individ ar trebui să fie conștient că trăiește în lumea aceasta ca să aducă într-însa, prin viața sa, ceva.Și acest ,,ceva” trebuie să fie viu! Puțină bunătate, puțin adevăr, puțină cinste sau frumusețe, umilință, iubire…fără de care ai trăi în zadar.” Ce descoperire, locuind în Cluj numele autoarei mi era familiar, dar uneori trebuie să cunoaștem și apreciem valorile locale, pot avea vocație de universalitate.

Fanii Jeanette Winterson, iubitorii de ficțiune speculativă, cei care se bucură de jocurile de cuvinte -- toți vor adora această nouă apariție de la Jeanette Winterson. După părerea mea, nu este totuși cea mai mare lucrare a ei de până acum...

O poveste foarte frumoasă despre călătoria lui Darwin pe Beagle. Frumos ilustrată într-un mod care folosește bine forma de bandă desenată, cartea oferă un echilibru bun între interesul științific, istoric și uman. Îmi place că a reușit să aducă critici la adresa colonialismului și să arate o viziune aprofundată asupra popoarelor indigene.

Această carte reflectă conflictul palestinian israelian, la nivel personal. Am auzit despre conflict la știri, dar aici vedem în esențialul vieții cum conflictul modelează și modelează fiecare aspect al vieții acestor oameni săraci, palestinieni și israelieni.

În carte o vezi pe protagonistă din perspectiva a opt bărbați diferiți și a unei femei, iar partea cea mai interesantă este că protagonista este mută pe tot parcursul poveștii (nu îi auzi niciodată partea ei). Capitolele sunt denumite foarte atent. Unele personaje o percep pe protagonistă ca fiind foarte generoasă, în timp ce altele o percep ca fiind foarte rece. Fie poți fi o persoană uimitoare pentru unii oameni, fie poți fi foarte superficial pentru alții. Totul este o chestiune de perspective și faza în care te afli.

Chris Riddell este unul dintre ilustratorii mei preferați, iar Domnisoara Goth si fantoma soricelului este prima carte pe care am citit-o, scrisă și ilustrată de el. Este superbă, cu poze minunate, și o carte minusculă ascunsă în spate. Dar și povestea din interior este drăguță.

Această carte este absolut genială. Un amestec perfect de filozofie și psihanaliză, teorii istorice și idei noi, toate scrise în proză clară și poetică, făcând-o accesibilă oamenilor din afara domeniului.

Makine este unul dintre scriitorii mei preferați, iar acesta este un alt exemplu bun al meșteșugului său. Multe dintre elementele sale sunt familiare din celelalte cărți ale sale - decorul din Siberia, amestecul de memorie și reflecție matură și o viziune nuanțată a realităților unei creșteri în zilele declinului Rusiei sovietice.

Culoarea Purpurie este o poveste sfâșietoare spusă printr-o serie de scrisori, în primul rând de la Celie către Dumnezeu. Celie este o tânără care trăiește în sud cu puține oportunități. Cu toate acestea, în ciuda circumstanțelor tragice din viața lui Celie, ea încă mai găsește licăriri de speranță și conexiune profundă.

Unul dintre punctele forte ale cărții este utilizarea limbajului de către autor. Proza este elegantă și evocatoare, permițând cititorilor să se cufunde pe deplin în lumea poveștii.

Unul dintre punctele forte ale acestei cărți este accesibilitatea ei. Limbajul este clar și concis, iar autorii fac o treabă excelentă explicând concepte complexe într-un mod ușor de înțeles.

Autorul oferă o privire de ansamblu cuprinzătoare a fiecărui subiect, începând cu un context istoric și apoi aprofundând în teoriile și cercetările actuale. Autorul oferă, de asemenea, aplicații practice ale fiecărui subiect, făcându-l relevant pentru cititori în viața lor de zi cu zi.

Baroana oferă o poveste captivantă care implică cititorii de la început până la sfârșit. Personajele sunt bine dezvoltate și motivațiile lor sunt clare, ceea ce face ușor să devină investit în călătoriile lor. Intriga este bine structurată, cu destule răsturnări de situație pentru a ține cititorii cu atenție, oferind în același timp o concluzie satisfăcătoare.

Unul dintre punctele forte ale cărții este utilizarea limbajului de către autor. Proza este elegantă și evocatoare, permițând cititorilor să se cufunde pe deplin în lumea poveștii. Autorul arată, de asemenea, un ochi atent pentru detalii, fie că este vorba de descrierea aspectului unui personaj sau de reprezentarea unui anumit decor.

În esenta, mi-a placut. e ciudat, totusi, cum imi place mai mult sa citesc despre Thomas Mann decat sa ii citesc cartile. Desigur, Toibin face o combinatie de fictiune cu biografie, iar produsul final chiar mi-a placut.

Nijinski a fost un mare dansator in jurul anilor 1910-1915 cu baletul rus si impresarul Diaghilev. Acestia au o relatie de care Vaslav vrea sa se rupa si astfel se casatoreste cu Romola, o fana de-ale lui. Nijinski are parte de mari traume pentru el in timpul razboiului, cand el incearca sa plece din Ungaria, acolo unde era retinut (rus fiind) si cred ca asta impreuna cu alte motive ii declanseaza lui un episod psihotic foarte puternic.

Am savurat această carte de poezie. Aveam un respect foarte mare și înainte pentru Adi, dar felul in care m-am conectat la cele câteva poeme a fost cu totul neașteptat.

O carte absolut minunata cu printi, regi, regine, magicieni, nebuni si multe, multe altele. Mi-a placut cum s-au imbinat planurile, am trait sentimentul ca as vrea sa nu se mai termine si totodata eram curioasa cum sa va incheia povestea. Finalul incununeaza o carte pe care am citit-o cu mare drag.

Superbă, într-adevăr

Martin Edelweiss (floare de colț), personajul principal al romanului, părăsește Rusia împreună cu mama sa la vârsta de 17 ani și, după o scurtă perioadă petrecută la bunicul său în Elveția, dă piept cu rigidul mediu universitar britanic. Martin este însă un visător, un pribeag care găsește bucurie în singurătate și în evocarea amintirilor din copilăria petrecută în Crimeea.

Ar fi putut să iasă un roman bun, din păcate a ieșit un roman SF românesc. Sigur, aș putea să încerc să-l mai citesc încă o dată, poate mă prind care-i șpilul, dar nu-i atât de ofertant.

O serie foarte informativă, cu sfaturi practice și idei care îți dau de gândit.

O serie foarte informativă, cu sfaturi practice și idei care îți dau de gândit.

“Clar de luna pe strada Nightingale” este ultimul volmul din această serie, dar marchează acest final într-un mod sublim. Dacă ați citit “Ecouri din stradă Scoția”, îl știți pe Logan, fratele mai mare al lui Shanon, care a făcut pușcărie pentru că a bătut aproape de moarte un iubit ce o rănea. Am interacționat putin cu acesta, dar mi-am dat seama de pe atunci că este un tip foarte ok, cu o mare durere în suflet, marcat de șederea lui în închisoare. M-a impresionat legătura dintre frați, dragostea ce și-o poartă și grijă unul față de celălalt.

În Viața sexuală a gemenelor siameze, Irvine Welsh lasă în urmă atât teritoriul familiar al Scoției, cât și naratorii dependenți sau pe cale de a deveni dependenți de droguri. Mutat de câțiva ani în SUA, autorul deja clasicului Trainspotting abordează de data aceasta preocupări „americane”, precum obezitatea, obsesia pentru slăbit, deținerea de arme de foc la scară largă, reality TV-ul – toate prin vocile a două americance: antrenoarea de fitness Lucy, bisexuală, cinică, dezinvoltă, și artista Lena, grasă, provincială, introvertită, în general rănită.

Stilul de scriere a lui Jaroslav Kalfař este unic prin cuvânt: autorul știe să aleagă cuvintele cele mai potrivite spațiului, creând o culoare locală care captează cititorul, îl face să viseze și-l transpune, zău de nu, în pielea personajului. Imaginile stilistice impresionează și conturează o atmosferă misterioasă, aproape de groază, o atmosferă unică prin presiunea singurătății absolute.

Cartea este scrisă într-un ritm alert, situațiile comice și neașteptate vin în cascadă așa încât tot ce mai putem spune este că vă dorim o lectură plăcută, pentru că starea de bună dispoziție este garantată.

Jocul supraviețuirii este o poveste minunată despre sacrificii, iubire și curaj. Despre teamă și încredere, despre puterea de a trece prin situații dificile.

Oona & Salinger de Frédéric Beigbeder este o cartea pe care o citești pe nerăsuflate și descoperi lumi de mult apuse. Evenimente, întâmplări care te uimesc și îți prezintă modul de a trăi a altor oameni. Chiar dacă se credeau unul pentru altul, destinul i-a despărțit , însă cei doi se vor urmări unul pe celălalt mereu. Îâi vor vedea eșecurile, fericile și succesurile ca pe niște împliniri.

„Lupul Roşu” se citeşte pe nerăsuflate, naraţiunea având toate datele unui thriller: răul ascuns, rapiditate, mişcare, schimbări bruşte de situaţie, pericol, suspans. Annika îşi urmează instinctele ignorându-şi şeful şi ajunge să descopere legăturile dintre vechiul atentat din Lulea, filosofia lui Mao, grupuri teroriste şi personaje din administraţia centrală actuală a Suediei. Toate aderenţele sunt dezvăluite acolo, în „zona crepusculară”, unde Annika stă faţă în faţă cu grozăvia descoperirii şi cu propriile „fantome” care o pândeau într-un cotlon de conştiinţă încă din volumele anterioare.

In povestirile ei ciudate, cu intorsaturi dintre cele mai neasteptate, Ludmila Petrusevskaia isi duce personajele prin apartamente sordide ale epocii comuniste, le pune sa traiasca amoruri fugare, de weekend clandestin, le impinge la suste prin birouri cooperatiste, la ocheade scolaresti, la tandreti patimase si nebunii terifiante. Sirete, dulci, cu picioarele pe pamant sau sublime prin nebunia lor, aceste Povesti de dragoste din care parca lipseste ceva amesteca umorul negru cu macabrul spectaculos, marcat, atunci cand totul pare pierdut, de surprinzatoare momente de gratie.

Scrisoare pentru doua iubiri este un roman ce prezinta doua povesti de dragoste atat de diferite si totusi atat de asemanatoare. Niste povesti de dragoste fara happy-ending, in care destinul si oamenii din jur cantaresc mai mult decat iubirea.