Excelentă cartea pentru cei pasionați de aranjamente florale, mai ales în ghivece. Ajută foarte mult faptul că ideile sunt ordonate pe anotimpuri.

Foarte interesantă! Puțin atipică pentru acest scriitor. Oricum, cadrul general al poveștii pare să fie oarecum de actualitate: literatura și bibliotecile sunt în disoluție.

Deosebit de atrăgătoare pentru copii, curioși să vadă ce mai poate cuprinde o căsuță care se tot înalță! Nu doar volumul de față este încântător, ci întreaga serie.

Acest atlas abordează inedit curiozitățile acestei lumi. Ilustrațiile sunt foarte frumoase și, deși mie mi s-a părut că domină prea mult cenușiul, culorile terne, copiilor le-au plăcut foarte mult, probabil pentru că latura didactică este extrem de accesibilă.

O culegere foarte bună de versuri pentru copii (printre alte lucruri care ar fi de spus, sunt adunate aici cele mai reprezentative poezii pentru clasele 5-8).

Grete Tartler, o personalitate cu numeroase fațete literare (pasionată de Orient), scrie și o poezie foarte atrăgătoare pentru copii. Recomand călduros cartea de față.

Monica Lovinescu nu mai are nevoie de nicio prezentare, deci e lesne de înțeles că Jurnalul de față este neprețuit (nu doar pentru generațiile care au trăit sub comunism și o cunosc pe M.L. măcar de la radio, ci și pentru generațiile ulterioare, care vor să afle detalii despre acea perioadă).

Cartea este incitantă pentru toți copiii, dar mai ales pentru cei pasionați de benzi desenate. Textul e instructiv, povestea de la începutul secolului al XIX-lea, când Darwin avea doar 23 de ani și era necunoscut, dar era deja un pasionat naturalist, face parte din cultura generală pe care copiii trebuie să și-o formeze.

Minunată carte, pe placul copiilor. Cu ilustrații și text ușor de citit. Cartea se parcurge rapid, îi face curioși pe copii.

Așa cum spune și titlul, povestirile sunt pentru suflet. Dar, în același timp, și pentru minte. O carte potrivită pentru persoanele care sunt credincioase, dar nu numai - ci și pentru cele interesate să intre pe teritoriul credinței și să-l exploreze.

Sunt multe cărți de rețete de post pe piață, dar aceasta are avantajul că oferă detalii despre posturi și sărbători, cu rețete țintite pe anumite perioade. Multe rețete sunt inedite, nu le-am mai întâlnit până acum.

Pentru fanii scriitoarei Gabriela Adameșteanu și pentru pasionații de amintiri și jurnale - cartea nu dezamăgește, se citește ușor, te face curios!

Este o carte de literatură de cinci stele, dar numai pentru pasionații de 'lectură grea', ca să-i spun așa.

Povestea este foarte interesantă, dar numai dacă vă plac textele dense, cu fraze lungi, multe dintre ele descriptive. Lectura acestei cărți necesită multă atenție. Filmul făcut după acest volum, regizat de Bela Tarr, redă destul de fidel textul - poate fi văzut ca o miniserie (deoarece durează 7 ore).

Povestea este pe placul copiilor. Este bine scrisă, cu imaginație. Pasajele în care autorul intervine sporesc suspansul. (Cartea este recomandată ca lectură suplimentară și în manualele de clasa a V-a.)

Cartea aceasta este și pentru cei credincioși, și pentru cei necredincioși. Cu înțelepciunea garantată de vârstă și experiențe, Tolstoi își pune întrebări existențiale, interesante pentru orice cititor. Dar mai ales pentru cei interesați de non-ficțiune, biografie, jurnal.

Volumul de față, al doilea, continuă în același stil extrem de personal povestea călătoriei Ralucăi Feher în America: cu umor, cu multe trimiteri la personaje și situații celebre din România, cu exprimări pitorești, memorabile, despre peisajele, oamenii locurilor, obiceiurile lor etc. Este o lectură reconfortantă. Uneori, râzi în hohote. Alteori, te face să vrei să călătorești acolo.

Potrivit pentru orice vârstă, nu doar pentru copii. Este extrem de antrenant, te acaparează. Îți dă idei și îți dezvoltă imaginația și îndemânarea.

Este o carte de călătorie scrisă pe un ton mai... altfel. Nimic din ceea ce știm despre genul ăsta de texte, ci cu totul diferit - alte culori, alt ritm, nimic arid, multe povești, personaje mai mult decât pitorești, dialoguri savuroase. Însemnările autoarei sunt uimitoare prin inteligență, umor (inclusiv haz de necaz), (auto)ironii, trimiteri la personaje și situații neaoșe. Am descoperit-o datorită lui Dan C. Mihăilescu, care i-a făcut o recenzie elogioasă. Așa că am avut așteptări mari. Confirmate sută la sută!

Este pe gustul copiilor, îi ține foarte ocupați :) - jocuri multe, diverse, distractive! Foarte potrivită pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 9 și 11 ani.

Iată că la peste 3 decenii de la revoluție, se mai descoperă literatură de sertar. Valoroasă din multe puncte de vedere, printre care: (1) textul e populat de mulți oameni de pe-atunci, de toate felurile (scriitori cunoscuți sau în devenire, funcționari, vecini, țărani, orășeni etc.) și de toate caracterele (solidari cu binele, curajoși, fricoși etc.), ceea ce ilustrează destul de consistent o structură a societății vremurilor; (2) textul ne reamintește autentic și în detaliu câtă energie trebuia să-ți consumi pentru simpla supraviețuire (un personaj principal aș putea spune că-l constituie cartofii - ar putea fi amuzant, dacă n-ar fi așa tragic; (3) textul relatează greutățile de zi cu zi ale vieții obișnuite: cu ce bătaie de cap reușeai să schimbi o butelie, să-ți repari mașina, să o alimentezi cu benzină ș.a.m.d., ce omniprezență avea pe-atunci frigul - afară, în casă, în suflet, în relațiile cu semenii); (4) jurnalul e autobiografia unei aparente înfrângeri a poetei de către un sistem opresiv, în timp ce sunt consemnate și înfrângerile celorlalți prin desolidarizare, ori micile victorii prin țâșnirea la suprafață a ceea ce este uman. De urmărit și emisiunea lui Cătălin Ștefănescu în care este invitată Ana Blandiana, unde se vorbește despre Jurnal (se poate găsi pe YouTube). Nu în ultimul rând, am apreciat de două ori mai mult volumul primit de la Libris, pentru că are autograful scriitoarei.

Gazeta care însoțește coletul de fiecare dată este o idee foarte bună. O lectură cât se poate de utilă, pentru cel puțin două motive: pe de o parte, cunoști mai bine un autor, pe de altă parte te inspiră în alegerea viitoarelor lecturi.

O apariție editorială remarcabilă la noi, în contextul în care cărțile pe tema asta (în limba română - fie traduceri, fie autori români) cam lipsesc. Este util faptul că, după clarificarea noțiunilor care țin de permacultură, există un calendar anual, pe luni, orientativ, care să te inspire în grădină. Notabilă este și realizarea grafică excepțională - o carte cu adevărat frumoasă!

Aceasta carte frizeaza genul biografic deoarece din paginile sale il cunoatem pe scriitorul Razvan Petrescu - e adevarat, prin intermediul interviurilor, si nu prin confesiuni ca atare. Daca intrebarile sunt uneori banale, raspunsurile lui R.P. nu sunt niciodata asa, dimpotriva. Stilul lui este si aici acela al unui scriitor veritabil, cu inspiratie, cu o cultura generala solida, inteligent, spiritual.

"Fontana di Trevi" este un roman excelent in care Gabriela Adamesteanu impleteste doua fire narative, intr-un mod foarte atragator: pe de o parte este continuata povestea Letitiei Branea, pe de alta parte, ca intotdeauna, fundalul social si politic intregeste tabloul complex. Excelent roman! (poate fi citit si independent de celelalte in care personajul este tot Letitia Branea, la alte varste)

Dialogul dintre Matei Calinescu si prietenul sau de o viata, Ionel Vianu, acopera aici toate etapele vietii, de la copilarie si pana la viata lor in exil. Dialogul alterneaza insa cu monologul. Daca te atrage acest gen de a reda memorii, cartea este foarte potrivita pentru tine. Mai ales ca tot ce se spune aici este plin de substanta.

Răzvan Petrescu este unul dintre cei mai buni prozatori români și printre puținii care își comprimă textele în proze scurte. Lectura unui volum de-ale sale te face să-ți dorești să treci la un altul. Așa se face că, după "Cuțitul japonez" (pe care-l recomand), am trecut la "Mandarina", care m-a câștigat prin imaginația autorului, umorul deja bineștiut dar mereu surprinzător, pe un fundal deloc lipsit de profunzime. Nu vă lăsați păcăliți de titlu: mandarina nu e mandarină, e ceva mult mai complex. :) Recomand!

Completează atrăgător primul volum. Le recomand pe ambele!

O cărticică amuzantă pentru preșcolari. O recomand.

Foarte pe placul copiilor. Jocurile sunt diverse, ceea ce ajută foarte mult - lipsa de repetiție alungă plictiseala. :)

Vremurile sunt marcate, fiecare în parte, de diverse tipologii. Dacă vrei să știi cum stau lucrurile în ziua de azi, să afli (sau să-ți confirmi o bănuială) că un anume tip de om se remarcă de departe în societatea noastră, cartea lui Radu Paraschivescu e tocmai potrivită pentru asta. Un scriitor inteligent, care își cunoaște foarte bine subiectul și are și "armele" necesare să-l pună în cea mai limpede lumină. Un regal!

Jan Cornelius nu prea mai are nevoie de vreo prezentare: e deja ultracunoscut pentru umorul său. Dar, dincolo de hohote de râs, este ceva foarte important: acribia cu care observă lumea și talentul cu care redă ceea ce observă. Recomand tot ce a scris și scrie Jan Cornelius!

Un jurnal de călătorie - bineînțeles, cele mai interesante notițe ale autorului sunt cele despre România (cel puțin pentru mine, pentru că eram curioasă să aflu cum se vede România prin ochii cuiva care revine aici după mult timp). Unele pagini sunt de un umor spumos (v. episodul despre cazarea la un hotel... mai altfel). Și câteva considerațiuni despre religie, despre credință. Și multe altele. Într-un stil accesibil. Ca o poveste. Recomand cartea tuturor celor pasionați de memorii, (auto)biografii.

Nu este deloc o carte ușoară. Ba chiar, uneori, ar trebui citită cu creionul în mână și, ulterior, aprofundată. Dincolo de dezbatere, cartea dezvăluie și o certitudine: este absolut firesc să nu ai certitudini.

După ce am văzut o prezentare a cărții la o emisiune culturală de la TV, am luat cartea și, într-adevăr, a meritat. O parte se bazează chiar pe experiența autorului în război. O alta se referă la evreii din Odessa - realitatea acelui timp e dură, dar autorului nu-i lipsește umorul. Iar ultima se referă la Maxim Gorki, o personalitate care nu e pe deplin cunoscută. Caretea e excelent scrisă, lectura e o plăcere reală, chiar dacă nu ești foarte pasionat de istorie (conține mult mai multe ingrediente de-atât.

Ce idee de carte! Nu știu dacă unică, dar, cu siguranță, extrem de atrăgătoare pentru cititoare (și poate nu numai). Ioana Pârvulescu, ca de obicei, minunată!

Viața uneia dintre cele mai interesante personalități ale culturii române, reconstruită de Tatiana Niculescu într-un stil accesibil, care stimulează curiozitatea și înțelegerea.

Excepțională! O enciclopedie fascinantă pentru toate vârstele. Informații interesante, ilustrații frumoase, originale. Prezentare atrăgătoare. Hârtie de calitate. O recomand fără rezerve!

O metodă de pian obligatorie pentru cei care își doresc o carieră în domeniu. Un format un pic mai mare decât cel clasic pe care-l știam, deci mai ușor de citit.

O metodă de pian foarte utilă pentru avansați. Exerciții de agilitate care - ca să parafrazez ce se spune despre metoda de game Klenck la vioară - ar trebui să fie hrana zilncă a virtuozilor. Tipărită exemplar.

Minunat că există Editura Grafoart și că, astfel, avem acces la o asemenea partitură!

Foarte faină povestea, înduioșătoare. Traducere excepțională. Desene foarte frumoase, în stilul clasic, pe gustul copiilor.

Foarte interesantă! Merge și pentru copii mai măricei. Am citit-o și eu, și am avut ce să aflu din ea. :)

O scurtătură interesantă pe care s-o apuci dacă vrei ca totuși copilul să citească, dar nu e prea pasionat de textele lungi. O idee oarecum bună, deci. Dar cu neajunsurile de rigoare.

Hazlie numai și numai pentru puștii pasionați de colorat (pentru că, deși măștile sunt în final destinate jocului, ele trebuie neapărat să treacă prin etapa de colorat, altminteri nu au farmec).

Pentru începători, este excelentă. Dar dacă ai ceva experiență într-ale grădinăritului, lectura e doar o recapitulare și fixare a cunoștințelor pe care deja le ai. Cartea este totuși foarte interesantă în contextul în care grădinăritul bio este tot mai necesar - mulți avem convingerea că toate chimicalele ar trebui înlăturate, dacă vrem o alimentație cu adevărat sănătoasă.

Interesantă doar pentru cei care vor să cultive legume în perioadele reci (final de toamnă, iarnă, început de primăvară). Deși autorul aparține altei zone geografice, majoritatea culturilor se potrivesc și la clima noastră. Mi-ar fi plăcut totuși să aibă informații mai ample.

Cartea este un maraton de lectură nu doar prin numărul mare de pagini, ci și prin densitatea informațiilor. Nu sunt pasionată de felul în care decurge aprovizionarea în domeniul alimentației publice, dar aici e vorba de perioada ceaușistă - or, orice legat de această epocă este uluitor (mai ales acum, privind înapoi). Înțelegem cum funcționau lucrurile în acest domeniu, când prevalau pilele, cumetriile, bisericuțele, șpăgile, schimbul de servicii (eu îți fac cutare favoare, tu îmi faci cutare favoare), spionatul, delațiunea, tortura etc. De asemenea, explică tot parcursul dlui Florescu până a ajuns un veritabil maestru al cafelei - ce mentori a avut, ce experiențe personale, ce încercări. M-a impresionat sinceritatea autorului acestor memorii, chiar și atunci când vorbește despre sine, despre temerile sale. Aflăm câte ceva și despre senzațiile vremii: cazul Râmaru și afacerea Bachus. Printre multe altele.

Volumul de față este excelent pentru recapitularea cunoștințelor de limba engleză, pentru un elev cu nivel mediu care trece în clasa a cincea.

Bine făcut, cu texte variate, dar care cer un nivel al englezei puțin mai ridicat decât are în mod obișnuit un elev mediu la finalul clasei a patra. Vocabularul și topica sunt puțin mai dificile, necesită multe explicații și exerciții.

Nu m-am gândit niciodată că se poate scrie o istorie a mămăligii. Titlul și, implicit, subiectul m-au incitat. Iar cartea nu m-a dezamăgit. Analiza autorului este complexă, cuprinde spații geografice diferite, trimiteri interesante, note utile care nu îngreunează deloc lectura, chiar și rețete. În urma lecturii, eventualele prejudecăți dispar, mămăliga câștigă un prestigiu binemeritat. :)

După ce m-a cucerit volumul "Pâine cu ceva", am revenit cu mari așteptări la această autoare. Iar ea mi le-a confirmat. Liliana Nechita povestește la fel de captivant cum a supraviețuit în Italia, reușind o carte de memorii sinceră, neprețuită.

Stilul autoarei îmi amintește cumva de cel al lui Paul Goma. A fost o plăcere să citesc această carte, deși perioada evocată este una neagră: România socialistă, pe drumul ei spre comunism. E interesant de citit nu doar de către adulții care-și amintesc ce a fost atunci, ci și de tinerii care vor să afle cum era sub ceaușism.

Excelentă culegere de exerciții pentru clasa a patra, cu recapitulări și teste ușor de evaluat (deoarece conțin și grila de notare ajutătoare).

Pentru pasionații de memorii, o carte de neratat! La fel, pentru cei care vor să știe mai mult despre anii 44-47. O poveste adevărată emoționantă - doamna Annie Bentoiu reface o epocă pierdută, cu personajele și evenimentele de-atunci, într-un stil simplu, credibil, fără efuziuni sentimentale, dar în același timp cu multe trăiri autentice.

Ca să înveți bine o limbă străină, trbuie să citești mult în limba respectivă, printre altele. Literatura este o modalitate sigură de a te ajuta să reții cuvinte și expresii noi, de a-ți fixa contrucții gramaticale etc. Povestea aceasta e captivantă, reține atenția copilului. Cartea este de mare ajutor pentru aprofundarea limbii engleze. O lectură relaxantă și folositoare.

O proză minunată, percutantă, ca tot ce scrie Răzvan Petrescu. Cartea de față este recomandată și de Radu Paraschivescu, o menționează printre lecturile sale personale preferate din anul 2021.

Senzațională! Desene atrăgătoare, text amuzant - o carte minunată, o autoare prolifică, foarte iubită de copii.

O poveste simpatică, amuzantă. Ilustrații atrăgătoarem viu colorate și hazoase pentru copii. Și o morală sănătoasă la final.

Excelentă culegere, perfect adaptată cunoștințelor necesare în clasa a patra.

Topârceanu poate fi citit la orice vârstă, în orice epocă. Cartea de față este o lectură absolut necesară, de la mic la mare. Cei mici trebuie să-l cunoască pe Topârceanu, iar cei mari să și-l reamintească periodic.

7 eseuri incitante! La unul dintre ele face referire și Shaun Bythell în excelenta sa carte "Jurnalul unui librar". Așa că cele două cărți merg citite succesiv - întâi Orwell, apoi Bythell.

Personajul Letiția Arcan (Branea), al cărui parcurs e urmărit de prozatoare de-a lungul mai multor romane, începând (dacă nu mă înșel) cu Drumul egal al fiecărei zile, este acum sexagenară și trăiește în plină pandemie. Stilul autoarei reușește să redea perfect senzația de realitate (nu doar prezentă, ci și a trecutului, din vremea lui Ceaușescu). Romanul a fost dezbătut în prezența autoarei pe TVRCultural la emisiunea Intrare liberă (se poate vedea pe YouTube).

Texte scrise sub imperiul finalului, dar (sau poate tocmai de aceea) plină de luciditate. O carte minunată, răscolitoare...

Scrisă cu umor. E o plăcere să-ți amintești de tinerețe. Dar: era necesară o a doua carte de la Vama Vehe, având în vedere faptul că jumătate din ea nu are legătură cu Vama Veche ci cu totul alte subiecte? Înțeleg că prima carte a avut succes și se mai cerea o a doua. Dar nu forțat. Nu dacă nu mai există povești pe subiectul anunțat în titlu.

Dacă vrei să știi cu ce se mănâncă meseria de librar, afli clar din cartea lui Shaun Bythell. Autorul este de o sinceritate... cu orice preț. :) Ceea ce este util din multe puncte de vedere: te ajută să te hotărăști dacă chiar vrei sau nu să devii librar; rezultă mult umor; te invită la lectură; stimulează reflecțiile etc.

Texte ușor de lecturat, dar cu miez, care dezvăluie o altă latură a autorului, diferit de cel pe care-l știm din cărțile "grele".

Seniorii de azi s-au bucurat de lectura acestei cărți cândva și au fost încântați de desene. Sper ca și generația de copii de-acum să aprecieze acest volum. Merită pe deplin atenția lor. Cum în manualul de clasa a patra se studiază autorul Mircea Sântimbreanu, cartea aceasta e numai bună ca lectură de vacanță: textele sunt savuroase, personajele au umor mai mult sau mai puțin involuntar, iar desenele întregesc "peisajul".