Iepurele de catifea vrea din tot sufletul sa fie iubit. Este grasun si rotunjor, cum se cade sa fie un iepure, are blana patata cu alb si cafeniu, mustati de-adevaratelea din ata si urechi captusite cu satin rozaliu. O vreme zace in camera copiilor, alaturi de alte jucarii uitate, si spera din toata inima lui de rumegus ca intr-o zi sa aiba parte de dragostea copilului caruia i-a fost daruit. Pentru ca dragostea, afla el, te poate face adevarat.

Adevarat nu-nseamna felul cum esti facut… E un lucru care ti se-ntampla. Cand un copil tine la tine vreme-ndelungata, nu doar ca sa se joace cu tine, ci fiindca te iubeste CU ADEVARAT, atunci devii si tu Adevarat… Nu se-ntampla dintr-odata… Devii treptat. si dureaza mult… In general, cand ajungi Adevarat… esti ponosit. Dar lucrurile astea n-au nicio importanta, fiindca odata ce esti Adevarat, nu mai poti sa fii urat decat pentru cei care nu-nteleg. 

Ilustratii de Gennady Spirin

Fragment din volumul "Iepurele de catifea" Margery Williams:

 

„In noaptea aceea si in multe altele care-au urmat, Iepurele de catifea a dormit in patul Baiatului. La inceput i s-a parut cam incomod, din cauza ca Baiatul il strangea foarte tare, uneori se intorcea peste el, iar alteori il impingea atat de mult sub perna, incat Iepurele aproape ca nu mai putea sa respire. Pe langa asta, tanjea dupa ceasurile lungi petrecute sub lumina lunii in camera copiilor, cand casa era cufundata in liniste, precum si dupa taifasurile cu Calul de Piele. Dar n-a trecut mult si a inceput placa si aici, fiindca Baiatul avea obiceiul vorbeasca si-i mesterea niste ascunzisuri dragute sub patura, despre care spunea ca semanau cu vizuinile in care traiau iepurii adevarati. De asemenea, aveau niste jocuri de toata frumusetea, pe care le jucau impreuna pe soptite, dupa ce Dadaca se ducea sa cineze si lasa o lumina aprinsa pe polita de deasupra caminului. Iar cand Baiatul adormea, Iepurele i se cuibarea sub barbia lui mica si calda si visa, cu mainile Baiatului tinandu-l strans cat era noaptea de lunga.”