Alchimistul ed.2018. Editie aniversara de 30 de ani - Paulo Coelho
De la aparitie, Alchimistul a fost tradus in 81 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vanzari si a schimbat nenumarate vieti.
Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din intreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea si intelepciunea ei, este povestea unui pastor andaluz pe nume Santiago care isi paraseste casa din Spania, aventurandu-se in desertul egiptean pentru a gasi o comoara ingropata in Piramide.
Nimeni nu stie care este comoara sau daca Santiago va avea puterea sa depaseasca obstacolele intalnite in drumul prin desert. Dar ceea ce incepe ca o calatorie in cautarea unor bunuri lumesti se transforma treptat in descoperirea comorii ascunse inlauntrul sau.
Plina de culoare, evocatoare si profund umana, povestea lui Santiago este o marturie etern valabila despre cum ne putem schimba urmandu-ne visele si despre cat este de important sa ne ascultam inima.
Paulo Coelho stapaneste secretul Alchimiei literare. - Kenzaburo Oe, Premiul Nobel pentru literatura
Traducere de Gabriela Banu
Carte recomandata de Iulia Badea-Gueritee in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".Fragment din volumul "Alchimistul" de Paulo Coelho:
""Cand timpurile se grabesc, si caravanele alearga”, reflecta Alchimistul cand vazu sute de oameni si animale intrand in oaza. Oamenii strigau dupa nou-veniti, praful acoperea soarele desertului, iar copiii topaiau agitati la vederea strainilor. Alchimistul ii zari pe sefii de triburi cum se apropiau de Conducatorul Caravanei cu care statura indelung de vorba.
Dar nimic din toate acestea nu-l interesau pe Alchimist. Vazuse atata lume venind si plecand, dar oaza si desertul ramaneau neschimbate. Vazuse regi si cersetori calcand acel nisip care-si schimba forma tot timpul, din cauza vantului, dar ramanea acelasi pe care-l cunoscuse de copil. Dar si asa nu reusea sa-si domoleasca, in strafundul inimii, o tresarire din fericirea de a trai pe care orice calator o simte cand, dupa atata pamant galben si cer albastru, ii apare inaintea ochilor verdele curmalilor. „Poate ca Dumnezeu a facut desertul pentru ca omul sa poata zambi la vederea curmalilor", gandi el.
Apoi se hotari sa se concentreze asupra unor lucruri mai practice. Stia ca in acea caravana venea un barbat pe care trebuia sa-l invete o parte din tainele lui. Semnele ii spusesera asta. Inca nu-l cunostea pe acel om, dar ochii lui experimentati aveau sa-l recunoasca cum il vor vedea. Spera sa fie cineva la fel de capabil ca si ucenicul lui precedent.
„Nu stiu de ce lucrurile astea trebuie sa fie transmise prin viu grai", gandea el. Nu ca lucrurile ar fi fost chiar secrete; Dumnezeu isi revela cu marinimie secretele tuturor fapturilor.
Nu gasea decat o singura explicatie: lucrurile trebuiau sa fie transmise astfel pentru ca erau alcatuite din Viata Pura, iar acest fel de Viata cu greu ar putea fi captata in picturi sau cuvinte.
Caci oamenii raman fascinati de tablouri sau cuvinte si termina prin a uita Limbajul Lumii."
