În mod normal, când spui "La *****ci" spui plan sacru și plan profan, dar mie nu mi se pare că Eliade a scris nuvela ca pe o operă filosofică, ci că ea este rezidul consumului de opiu (pentru care, de altfel, Eliade era notoriu). "Planul sacru" și "planul profan" reprezintă aşadar niște concepții critice...

O poveste emoționantă și captivantă despre îndeplinirea unui vis și lupta purtata de un tânăr pentru aceasta, Alchimistul prezintă impresionantul drum urmat de un tânăr pastor care se hotărăște să treacă la "acțiune". Viața lui ia o întorsătură de proporții atunci când întâlneste in targ un bătrân care susține că este rege.

Se citește în câteva răsuflări, ore în șir, fără să simți cum trece timpul. N-am plâns și n-am aruncat cartea de pereți, cum mă avertizase internetul că o să se întâmple, dar mi-a venit sincer să-mi dau un facepalm după prima paralelă descoperită în terapie. Cum pisici de nu m-am prins, era atât de evident.

Cred că fiecare cititor sau om are nevoie de cartea astea. Fiecare ajunge la un moment dat într-un punct în care nu este mulțumit de viața lui sau mai rău, decide că nu mai are motiv pentru care să continue. Și din păcate, nu numai că sunt deja oameni în această situație, majoritatea și duc gândul până la capăt.

Judecând după această carte, dar și după altele asemănătoare, se pare că „primei generații postbelice” i-a sosit și ei rândul la memorii. Mă gândesc la recent publicata „Fake News în Epoca de Aur” a lui Ioan T. Morar, autor cu patru ani mai tânăr decât Stelian Tănase. Dar deși sunt din aceeași generație, abordările celor doi, dincolo de forma comună a memoriilor, sunt diferite.

Nu îmi explic de ce nu am citit cartea asta până acum, chiar dacă o aveam de doi ani în bibliotecă. Nu îmi explic nici de ce nu e atât de cunoscută și citită. Merită cu siguranță! O poveste la prima vedere asemănătoare cu "Fata cu cercel de perlă", dar mult mai bine scrisă, vă rog să mă credeți pe cuvânt, se poate.

Anna Karenina este un roman clasic deosebit și pe care îmi pare rău ca nu am reușit sa-l citesc mai devreme. Nu ar fi vorba ca nu am încercat, dar cumva alte forte au fost potrivnice. Cum s-ar mai zice: third time is a charm...

O carte interesantă, o poveste care atrage prin subiectul abordat, personaje bine conturate și situații prezentate fără stilizări de imagine. Din păcate, pe parcurs am simțit că s-a pierdut în detalii iar povestea de la început și-a pierdut sensul.

Pentru mine nu a fost chiar 'cea mai frumoasa carte din lume', dar cu siguranta a fost o lectura usoara si placuta. Il apreciez pe Erci-Emmanuel Schmitt si cu siguranta o sa citesc si restul cartilor publicate de el. Pot spune ca cele mai frumoase nuvele sunt "E o zi frumoasa cu ploaie" si "Printesa desculta".

Povestea poate fi descrisă în doar câteva cuvinte însă calitatea scrierii necesită mult mai mult. Sigur, se poate discuta nesfârșit pe tema solitudinii, a încercărilor odiseice, însă felul în care Hemingway a scris această carte, atât de curat, cursiv, limpede asta ține strict de calitatea unui maestru.

Elizabeth Bennet este intruchiparea perfecta a eroinei tipice pentru Jane Austen: inteligenta, generoasa, sensibila, incapabila de gelozie sau de orice alt pacat major. Am putea crede ca asta o face o mironosita insuportabila, dar adevarul e ca Lizzy este o tanara moderna si sofisticata, care, la nevoie, stie sa dea o replica spirituala si politicoasa, insa mustind de sarcasm. Ocazia i se iveste din plin cand il cunoaste pe arogantul, dar onestul burlac Fitzwilliam Darcy, prototipul eroului romantic distant si intens masculin, care o trateaza initial cu superioritate si chiar cu grosolanie.

Gustav Klimt avea o muza secreta. Aceasta este povestea ei. Tulburatoarea poveste de iubire dintre pictorul vienez Gustav Klimt si Emilie Floge, femeia care a pozat pentru capodopera Sarutul si al carei nume artistul l-a soptit cu ultima suflare, pe patul de moarte.

O carte despre o făptură timidă care trăiește în comuniune cu natura. O carte despre singurătate, despre suferințele generate de etichete și de răutăți nejustificate. O carte a unui om părăsit de alți oameni, dar nu și de speranță.

Aceasta a fost o carte minunată: scurtă, dar extrem de puternică. Mi-a plăcut, in mod special, felul în care s-a raportat la propria varsta, reușind să se prezinte nu ca un băiat pe moarte, ci ca un adult care a văzut și a făcut totul.

As incadra-o lejer la categoria "nici prea-prea, nici foarte-foarte". Nu m-a dat pe spate, dar nici nu mi- a displacut intru totul. E o lume simpla, pe alocuri de poveste, ocare te ajuta sa iti faci o imagine a vechii oranduiri sociale.

Consider că această carte merită citită, și nu trebuie luată în considerare doar obligativitatea de a o citi pentru școală. Este o poveste complexă, cu un personaj principal feminin complex care demonstrează cât este de puternică și de determinată să afle adevărul.

Poate iubirea neîmpărtasita să dureze o viață? Aceasta este premisa acestei cărți. Sunt cărți pe care le citești cu drag pentru poveste sau cărți de ale căror cuvinte te îndrăgostești. "Dragoste în vremea holerei" este genul de carte care le are pe amândouă.

Această poveste a lui Mishima este o poveste frumoasă despre obsesie, o fabulă bazată pe povestea adevărată a arderii templului Kinka-kuji din Kyoto. O lectură obligatorie pentru intrarea în universul minunat al scrierii lui Mishima.

O biografie a unei tinere care a suferit violență în familie în timpul copilariei. Ani Choying Drolma a făcut un efort hotărât in a rupe ciclul violenței asupra ei, fiind hirotonită ca călugăriță budistă. De la vârsta fragedă de 12 ani, sub îndrumarea profesorului ei,Tulku Urgyen Rinpoche, ea a persistat să-și depășească propriii demoni și să dezvolte o bună înțelegere a vieții.

Poveștile țesute de captivi (suspectați de infracțiuni politice), ținuti în subteran, iau aerul rezistenței prin artă și umor. Aceasta reflectă dureros poveștile de disidență din propria mea țară, așa-numiții poeți martiri ai închisorilor comuniste. Dar asta depășește scopul. Mai ales ca persoană îndrăgostită de Istanbul, mi-a plăcut. Dar oricui îi plac poveștile bune, basmele și miturile, o va iubi și pe aceasta negresit.

Nu cel mai bun roman chinezesc tradus pana acum la noi, insa unul care aduce bucata lui de noutate. Dincolo de episoadele oglinda din istoria Chinei contemporane, romanul este plin de umor. Prezinta oameni simpli, dar cu ambitii mari: personajul principal lupta an de an sa-si faca vocea auzita la capitala si sa se razbune pe toti cei ce i-au facut viata un chin de-a lungul vremii.

"Asta însemna să fii mamă. Însemna să porți pe umeri toate păcatele și greșelile copiilor." Un roman pe care mi-a fost greu sa il inteleg inital, fiind venit dintr-o cultura cu totul noua, dar, in acelasi timp, m-a si introdus intr-o lume cu totul noua. Ce ramane insa general valabil este iubirea si sentimentele care ii apropie pe oameni si ii fac sa fie, cu adevarat, umani.

"Cred că viața noastră a tuturor ar fi mai bună dacă fiecare dintre voi ar purta întotdeauna în traistă o carte." Gabriel Garcia Marquez e monumental. In aceasta colectie de eseuri descoperi nu doar pe Marquez autorul, ci si pe Marquez omul. Recomand cu toata caldura!

𝙋𝙖𝙘𝙝𝙞𝙣𝙠𝙤 nu e un roman care să placă oricui, ci mai degrabă cititorilor de cursă lungă, eventual și pasionați de istorie ori spațiul cultural coreeano-nipon. Insă este, cu siguranță, un roman pe care să îl sorbi cu privirea la fiecare cuvânt și căruia să îi respiri fiecare nouă pagină ca o gură de aer proaspăt.

Un roman pe care il citesti cu inima cat un purice pentru ca nu stii cum se va termina. Cand vrei sa faci o pauza, nu poti sa il lasi din mana, pentru ca, odata deschisa, cartea asta te captiveaza pentru totdeauna. Un roman rascolitor, dar excelent, o opera pe care orice cititor ar trebui sa o parcurga. "Următorul lucru de care îmi amintesc este strălucirea orbitoare a dimineții în care am ieșit la lumină. Îmi amintesc că mi-am ridicat fața spre cer, cu ochii mijiți, respirând de parcă lumea urma să rămână fără aer. M-am întins la marginea drumului de pământ, lângă un șanț plin cu bolovani și pietre și am privit cerul fumuriu al dimineții, recunoscător pentru aer, recunoscător pentru lumină, recunoscător pentru că trăiesc."

O opera ce emana caldura de la primele cuvinte ale primei pagini. E caldura prieteniei sincere ce ii leaga pe cei doi, personajele principale, care isi doresc sa isi indeplineasca scopul in viata prin munca si o relatie ce depaseste orice bariere.

O opera monumentala si dovada ca esentele tari se tin in sticlute mici. O poveste simpla, cu un cadru aidoma, cu personaje la fel de simple, ce vor sa razbeasca in viata prin munca proprie si o prietenie sincera ce razbate dincolo de orice statut ori conditie.

Un roman pe cat de simplu in aparenta, pe atat de complex in profunzimea lui. Daca pentru noi, vesticii, sangele ar insemna o apropiere fata de moarte, in acest roman insa, sangele este sursa vietii, combustibilul care ajuta o intreaga familie sa supravietuiasca.

Un roman care impleteste foarte bine resemnarea cu speranta, generozitatea cu tristetea, zbuciumul interior cu un amestec de sentimente si de emotii de resemnare ori renuntare. Un roman captivant, o oglinda a perioadei comuniste, cu ale ei parti rele si mai putin rele. Intreaga poveste a tarii acelei perioade e cuprinsa in aceasta carte.

Un roman putin spus desavarsit! Despre traducerea domnului Dinu Luca nici nu pot avea decat cuvinte de lauda, nu-ti dai seama nicio secunda ca ai citi o traducere, aici traducatorul si scriitorul sunt una si aceeasi entitate. Cat despre roman in sine, cred ca este unul dintre cele mai incifrat scrise ale lui Mo Yan, in sensul ca foloseste tema mortii pentru a aduce remarci de un sarcasm usturator la adresa societatii chineze de la acea vreme. Desi un roman stufos si poate uneori solicitant, pe mine povestea pe care se construieste romanul m-a captivat imediat.

O carte pe cat de melancolica, pe atat de umoristica. Relatia lui Yang Fei cu tatal lui este insa, din punctul meu de vedere, cel mai emotionant strat al romanului. Desigur, si celelalte relatii ale eroului cu celelalte personaje sunt emblematice, dar relatia tata-fiu regasita in acest roman este una aparte, bazata pe iubire si sacrificii neconditionate din ambele parti.