Castigator al Irish Book Award for Most Popular Fiction, noul roman al Ceceliei Ahern te absoarbe cu totul in paginile lui, te pune serios pe ganduri si iti daruieste o portie zdravana de pofta de viata.

"Aveam cinci ani cand am aflat ca o sa mor", asa isi incepe Jasmine povestea. Din dorinta de a umple de sens fiecare clipa, inainte ca viata sa ajunga inevitabil la termenul de expirare, Jasmine a lucrat ani de zile intr-un ritm nebunesc, fara vreo zi de concediu medical, fara sa se planga, fara sa primeasca avertismente. Acum, Jasmine are 33 de ani si a fost concediata cu sase saptamani inainte de Craciun. Fara serviciu, este nevoita sa faca fata celorlalte indatoriri ale vietii, pe parcursul acestei "vacante la gradina". Mai presus de orice, trebuie sa aiba grija de sora ei, Heather, care sufera de sindromul Down si pe care a neglijat-o in ultima vreme. Abia acum deschide ochii catre casa si gradina in care s-a mutat de patru ani si pe care nu a apucat sa le descopere.

Deprimata, isi exprima revolta fata de vecinul ei, Matt, un popular realizator de emisiuni radio, care iubeste in acelasi timp doua lucruri incompatibile: familia si alcoolul. Sub ochii lui Jasmine, viata lui se indreapta vertiginos spre esec pe toate planurile. In pragul Anului Nou se intersecteaza destinele a doi oameni aflati la rascruce de drumuri. Astfel, in noptile cu luna si in zilele cu parfum de suburbie, o prietenie neasteptata se leaga intre cei doi vecini.

Dar abia atunci cand il intalneste pe Monday, un recrutor cu ochii verzi, sfredelitori, hotarat sa ii ofere slujba ideala, Jasmine intelege ca viata ei o sa se schimbe. Uneori, trebuie sa stai pe loc pentru a face lucrurile sa se miste.

Fragment:

 

“E prima zi de martie, prima zi de primavara, si in timp ce alerg pe faleza catre casa vad cel mai frumos curcubeu, care de la distanta asta pare sa aterizeze direct pe casa mea, sau undeva in curtea din spate. Asta nu e un semn. Nu spune sa fac ceva. E un simbol. Asa cum sunt ghioceii care se lupta sa iasa din pamant in ianuarie si februarie, putin cate putin, frumosi si cu aspect timid, de parca ce fac ei ca sa reuseasca asta nu ar fi nici pe departe vreun mare lucru. Ei fac sa para ca e usor.

Monday O'Hara e alt exemplu. Aparitia lui in viata mea si faptul ca vrea sa ma recruteze, ca m-a cautat si s-a gandit ca sunt buna de ceva. Si asta e o chestie Ma gandesc des la el, nu doar pentru ca e chipes, ci si pentru ce reprezinta. Am vorbit de doua ori la telefon dupa intalnirea noastra si de fiecare data mi-am dorit sa nu se mai termine discutia. Mi-a acordat atat de mult timp incat cred ca fie e foarte dedicat muncii lui, fie nu voia nici el sa termine discutia. A trecut o luna. Ragazul de gandire s-a incheiat. Astept sa ne vedem.

Ca si curcubeul de deasupra casei mele, ghioceii, covorul de branduse violete din gradina sotilor Malone si Monday O'Hara sunt pentru mine simboluri. Toate sunt lucruri vizibile care reprezinta ceva invizibil: speranta.

Fac putina ordine. Casa e intr-o asemenea dezordine incat imi dau seama ca am nevoie de un container de gunoi. Am unul, dar este în alee, plin cu bucaţile de pavaj scump, care fac ca o mulţime de tipi dubiosi sa-mi bata la usa ca sa ma intrebe daca nu vreau sa scap de ele. Asa ca daca vreau sa umplu containerul cu gunoaiele dinauntru trebuie sa golesc mai intai piatra. Dar asta înseamna sa gasesc un loc unde s-o arunc.”    Castigator al Irish Book Award for Most Popular Fiction, noul roman al Ceceliei Ahern te absoarbe cu totul in paginile lui, te pune serios pe ganduri si iți daruieste o porție zdravana de pofta de viața.

„Aveam cinci ani cand am aflat ca o sa mor”, asa isi incepe Jasmine povestea. Din dorința de a umple de sens fiecare clipa, inainte ca viața sa ajunga inevitabil la termenul de expirare, Jasmine a lucrat ani de zile intr-un ritm nebunesc, fara vreo zi de concediu medical, fara sa se planga, fara sa primeasca avertismente. Acum, Jasmine are 33 de ani si a fost concediata cu sase saptamani inainte de Craciun. Fara serviciu, este nevoita sa faca fața celorlalte indatoriri ale vieții, pe parcursul acestei „vacanțe la gradina”. Mai presus de orice, trebuie sa aiba grija de sora ei, Heather, care sufera de sindromul Down si pe care a neglijat-o in ultima vreme. Abia acum deschide ochii catre casa si gradina in care s-a mutat de patru ani si pe care nu a apucat sa le descopere.

Deprimata, isi exprima revolta fața de vecinul ei, Matt, un popular realizator de emisiuni radio, care iubeste in acelasi timp doua lucruri incompatibile: familia si alcoolul. Sub ochii lui Jasmine, viața lui se indreapta vertiginos spre esec pe toate planurile. In pragul Anului Nou se intersecteaza destinele a doi oameni aflati la rascruce de drumuri. Astfel, in nopțile cu luna si in zilele cu parfum de suburbie, o prietenie neasteptata se leaga intre cei doi vecini.

Dar abia atunci cand il intalneste pe Monday, un recrutor cu ochii verzi, sfredelitori, hotarat sa ii ofere slujba ideala, Jasmine ințelege ca viața ei o sa se schimbe. Uneori, trebuie sa stai pe loc pentru a face lucrurile sa se miste."