Viata ei va suferi o schimbare neasteptata cand, dupa moartea lordului, fiul sau, marchizul de Engsly, descopera ca acesta avea o pupila de ingrijirea careia era raspunzator. Marchizul il roaga pe fratele lui, Lord Gideon Haverston, sa descurce itele acestei povesti. 

    La conacul darapanat din Scotia, Gideon gaseste doua tinere care isi duc cu greu viata de azi pe maine, nevoite sa munceasca pentru a completa cele cinci lire primite anual ca alocatie. Socat, Gideon afla ca, in realitate, mama lui vitrega furase banii care i s-ar fi cuvenit de drept lui Winnefred. 

    Dorind sa indrepte greselile familiei sale, ii promite incantatoarei femei returnarea banilor furati de-a lungul anilor si ii asigura participarea la balul londonez pentru a-si gasi un sot, asteptandu-se sa fie vazut ca un erou. 

    Insa nu isi inchipuie ca se va indragosti de fermecatoarea Winnefred si ca sarcina de a o imblanzi pe neincrezatoarea tanara va deveni si mai provocatoare. 

 

    “Gideon lua un felinar din trasura, apuca haturile lui Samson si pornira in pas de plimbare.

    Plimbarile lungi i se parusera mereu bune pentru a-si limpezi gandurile. Iar in compania lui Winnefred, drumul spre Murdoch House reusi sa-l binedispuna. Se simtea din ce in ce mai bine, de fiecare data cand o privea, asa ca isi spuse ca era absolut logic sa se uite spre ea cat mai des cu putinta.

    Se gandi apoi ca Winnefred parea in elementul ei acolo. I se parea ceva normal sa o vada plimbandu-se relaxata prin peisajul acela rustic, in timp ce se juca cu panglicile de la boneta, isi netezea suvitele de par rebele si lovea distrata o piatra. Dar il amuza faptul ca pantofii si tivul rochiei i se umplusera deja de pamant rosiatic. In plus, ii placea sa o asculte povestindu-i despre toate plantele si pasarile pe care le recunostea. Si continuara astfel pana cand campurile se intunecara si in jurul lor se asternu o liniste mormantala.

    - De unde ai invatat toate astea? o intreba el si se opri sa aprinda felinarul pe care-l luase din trasura.

    - Cele mai multe lucruri le-am invatat de la Lilly. Si dintr-o carte pe care am gasit-o in pod, zise si lua felinarul din mana lui. S-ar putea sa nu avem nevoie de el. Ar trebui sa fie luna plina in noaptea asta.

    Gideon o cuprinse pe dupa umeri si o rasuci usor, aratandu-i linia orizontului. Luna se ridicase deja ca o sfera aurie de foc.

    - Si uite-o acolo!

    - Ooh! Este uriasa, zise Winnefred cu respiratia intretaiata. Cerul arata de parca ar rasari din nou soarele. Ia spune-mi... de la Londra se vede luna?

    Gideon se uita surprins la ea.

    - Desigur.

    - Lilly spune ca felinarele din Mayfair fac ca stelele sa para mult mai putin stralucitoare.

    - Poate, dar tot se vad, o asigura el. Si la fel si luna. Chiar daca poate nu se vede la fel de bine ca de aici."