Arhipelagul altei vieti

Arhipelagul altei vieti - Andrei Makine
Rasfoieste

Arhipelagul altei vieti

In arhipelagul Santar, dincolo de Kolima si de Sahalin, unde taigaua se intinde nemarginita si busolele nu mai arata nordul, citiva soldati ai Armatei sovietice pleaca in cautarea unui evadat din lagar. Trebuie sa-l aduca viu, asa e ordinul mai-marelui de la Partid. Drumul nu e deloc usor: taigaua tine cu fugarul, popasurile sint rare si inaintarea plina de piedici. Rind pe rind, soldatii abandoneaza vinatoarea de oameni; doar unul, naucit de oboseala si hipnotizat de prada, se incapatineaza sa mearga mai departe. Nici el nu-si explica de ce – mai ales ca, de-acum, stie cine e cu adevarat fugarul si banuieste ca, alaturi de el, va ajunge sa-si invinga marile spaime de pina atunci.

Se spune ca in insulele Santar, la marginea extrem-orientala a Rusiei, se inregistreaza o anomalie magnetica: acul busolei se invirte intruna, fara sa indice nordul. Omul nu se mai poate orienta altfel decit prin puterile proprii. O imagine foarte potrivita pentru a rezuma romanul lui Andrei Makine: ce se poate alege, in Uniunea Sovietica a anilor 1950, de un om care se hotaraste sa traiasca, nu doar sa supravietuiasca? - Le Figaro

La inceputul anilor 1950, Uniunea Sovietica se pregateste de al Treilea Razboi Mondial – unul atomic. In pustietatile din Extremul Orient, soldatii mobilizati fac exercitii de tir si marsuri fortate in combinezoane ca de astronaut. Pavel Gartev, veteran de razboi pe care superiorii nu-l prea au la inima, primeste ordinul de a pleca, alaturi de alti militari, in cautarea unui prizonier evadat. E un agent capitalist? Un fost soldat al lui Hitler? Nimeni nu stie nimic despre el – doar ca se strecurase afara din lagar si acum strabatea neobosit taigaua, inarmat cu o pusca. Cind descopera cine e cu adevarat detinutul, Gartev stie deja ca viata nu va mai fi la fel. - L’Express


Fragment din romanul "Arhipelagul altei vieti" de Andrei Makine:

"In postul de garda, sub faleza, mi-am spus ca, dupa marturisirile involuntare ale lui Ratinski, il detestam mai putin. Era, de buna seama, un turnator de rahat, un arivist. Lucrase pentru nemti! Dar... Mi-l imaginam copil, odrasla a unor boiernasi polonezi rataciti intr-o epoca insangerata de revolutii si de razboaie civile. Ca sa supravietuiasca, isi gasise un colac de salvare: „disciplina de fier" pe care o admira la tatal lui, la nemti, la Luskas. In lipsa ei, nu s-ar fi eliberat in veci de adolescentul din el - un pusti plapand, inspaimantat ca-i va fi scos pe nas trecutul tarist al bunicului, originile familiale problematice din acea Polonie care complota cu Hitler. Si, cu precadere, admiratia juvenila pentru frumuseii ofiteri nazisti... Fiecare dintre aceste metehne putea sa ii aduca ani grei de ocna.
Un adolescent ascuns. Una peste alta, destul de asemanator „papusii de carpe" pe care o purtam in mine. Simbol inflacarat al vointei noastre de a trai, de a iubi, de a obtine recunoastere, de a fi iubiti...
Incercam pentru prima oara acest sentiment de afinitate la gramada: Butov, Vasin si... da, Ratinski. Basca fugarul acela, chircit printre stanci. Un amarat cu talpile zdrelite, care incepuse probabil sa ne judece separat, pe fiecare cu „papusa" lui launtrica, si laolalta, stransi in aceasta urmarire absurda... Venit sa preia schimbul, Vasin s-a asezat langa foc si a soptit cu un aer cam plouat:
— Adineaori n-am prea vrut sa vorbesc despre luptele de langa Leningrad... De fapt, unitatea noastra ii proteja pe civilii care erau evacuati in camioane, pe gheata lacului. Intr-o seara, am vazut cum un furgon cu cincizeci de copii a disparut intr-o copca provocata de o bomba. A doua zi, gheata s-a legat la loc si masinile si-au continuat vanzoleala... De-atunci nu-mi mai plac povestile astea soldatesti. Toate numai inflorituri, ispravi si victorii. Noua generatie asculta si incepe apoi sa viseze la propriul razboi...
Am sovait o clipa dupa care m-am destainuit:
— Nu era nici un beci plin cu vinuri in orasul ala baltic despre care am pomenit. Doar o lada cu sticle. Am baut cu racanii ca sa ne stergem din minte ca tocmai calcaseram in picioare fetele unor cadavre. De-atunci, n-am mai gasit alt leac de uitare... "
Citeste mai mult

-73%

PRP: 34.95 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

9.49Lei

9.49Lei

34.95 Lei

Primesti 9 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

In arhipelagul Santar, dincolo de Kolima si de Sahalin, unde taigaua se intinde nemarginita si busolele nu mai arata nordul, citiva soldati ai Armatei sovietice pleaca in cautarea unui evadat din lagar. Trebuie sa-l aduca viu, asa e ordinul mai-marelui de la Partid. Drumul nu e deloc usor: taigaua tine cu fugarul, popasurile sint rare si inaintarea plina de piedici. Rind pe rind, soldatii abandoneaza vinatoarea de oameni; doar unul, naucit de oboseala si hipnotizat de prada, se incapatineaza sa mearga mai departe. Nici el nu-si explica de ce – mai ales ca, de-acum, stie cine e cu adevarat fugarul si banuieste ca, alaturi de el, va ajunge sa-si invinga marile spaime de pina atunci.

Se spune ca in insulele Santar, la marginea extrem-orientala a Rusiei, se inregistreaza o anomalie magnetica: acul busolei se invirte intruna, fara sa indice nordul. Omul nu se mai poate orienta altfel decit prin puterile proprii. O imagine foarte potrivita pentru a rezuma romanul lui Andrei Makine: ce se poate alege, in Uniunea Sovietica a anilor 1950, de un om care se hotaraste sa traiasca, nu doar sa supravietuiasca? - Le Figaro

La inceputul anilor 1950, Uniunea Sovietica se pregateste de al Treilea Razboi Mondial – unul atomic. In pustietatile din Extremul Orient, soldatii mobilizati fac exercitii de tir si marsuri fortate in combinezoane ca de astronaut. Pavel Gartev, veteran de razboi pe care superiorii nu-l prea au la inima, primeste ordinul de a pleca, alaturi de alti militari, in cautarea unui prizonier evadat. E un agent capitalist? Un fost soldat al lui Hitler? Nimeni nu stie nimic despre el – doar ca se strecurase afara din lagar si acum strabatea neobosit taigaua, inarmat cu o pusca. Cind descopera cine e cu adevarat detinutul, Gartev stie deja ca viata nu va mai fi la fel. - L’Express


Fragment din romanul "Arhipelagul altei vieti" de Andrei Makine:

"In postul de garda, sub faleza, mi-am spus ca, dupa marturisirile involuntare ale lui Ratinski, il detestam mai putin. Era, de buna seama, un turnator de rahat, un arivist. Lucrase pentru nemti! Dar... Mi-l imaginam copil, odrasla a unor boiernasi polonezi rataciti intr-o epoca insangerata de revolutii si de razboaie civile. Ca sa supravietuiasca, isi gasise un colac de salvare: „disciplina de fier" pe care o admira la tatal lui, la nemti, la Luskas. In lipsa ei, nu s-ar fi eliberat in veci de adolescentul din el - un pusti plapand, inspaimantat ca-i va fi scos pe nas trecutul tarist al bunicului, originile familiale problematice din acea Polonie care complota cu Hitler. Si, cu precadere, admiratia juvenila pentru frumuseii ofiteri nazisti... Fiecare dintre aceste metehne putea sa ii aduca ani grei de ocna.
Un adolescent ascuns. Una peste alta, destul de asemanator „papusii de carpe" pe care o purtam in mine. Simbol inflacarat al vointei noastre de a trai, de a iubi, de a obtine recunoastere, de a fi iubiti...
Incercam pentru prima oara acest sentiment de afinitate la gramada: Butov, Vasin si... da, Ratinski. Basca fugarul acela, chircit printre stanci. Un amarat cu talpile zdrelite, care incepuse probabil sa ne judece separat, pe fiecare cu „papusa" lui launtrica, si laolalta, stransi in aceasta urmarire absurda... Venit sa preia schimbul, Vasin s-a asezat langa foc si a soptit cu un aer cam plouat:
— Adineaori n-am prea vrut sa vorbesc despre luptele de langa Leningrad... De fapt, unitatea noastra ii proteja pe civilii care erau evacuati in camioane, pe gheata lacului. Intr-o seara, am vazut cum un furgon cu cincizeci de copii a disparut intr-o copca provocata de o bomba. A doua zi, gheata s-a legat la loc si masinile si-au continuat vanzoleala... De-atunci nu-mi mai plac povestile astea soldatesti. Toate numai inflorituri, ispravi si victorii. Noua generatie asculta si incepe apoi sa viseze la propriul razboi...
Am sovait o clipa dupa care m-am destainuit:
— Nu era nici un beci plin cu vinuri in orasul ala baltic despre care am pomenit. Doar o lada cu sticle. Am baut cu racanii ca sa ne stergem din minte ca tocmai calcaseram in picioare fetele unor cadavre. De-atunci, n-am mai gasit alt leac de uitare... "
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
0
4 stele
0
3 stele
1
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Simona66 29/08/2020 15:09
Nu cred ca am mai citit de ani de zile o carte care sa-mi lase atat de puternic sentimentul ca ar merita ecranizata intr-un film arthouse de zile mari. Cu cinematografie din aceea care-ti taie respiratia si te lasa visand la natura salbatica si neimblanzita, meditand la conceptul de libertate, la omul in fata marilor dileme morale ale vietii si la fuga fara destinatie ca singur reper. E atata echilibru intre scenele de actiune, meditatiile incrancenate despre frica, lasitate, parvenire si demnitate sub un sistem totalitar si afundare in salbaticia tundrei siberiene ca nu ai cum, fizic nu ai cum sa te saturi de niciunele. E ceva induiosator si subtil in relatia construita intre fugar si militarii care-si doresc ba faima, ba recunoastere, dar cel mai mult izbavire din viata pe care o duc, intr-un fel sau altul. In eleganta si subtilitatea cu care Makine construieste trecerea de la datorie placida, la sete de izbanda, la sete de carne, apoi la sete de moarte si apoi de libertate si de liniste, ca un proces aproape firesc, axiomatic, prin care trece un suflet si un trup fata cu cruzimea si aridul tundrei.Si totul doar ca sa te lase la final gandindu-te tu insuti la viata ta si la demnitatea care rezida in actul simplu de a te multumi cu putin si a cauta micile evadari care par sa conteze mai mult decat orice iluzie a fericirii, in cele mai primare licariri de umanitate.Patru stelute doar pentru ca mi se pare ca la final s-a lasat purtat de poveste mai mult decat ar fi putut si facand asta a suflat putin din frumusetea unui final deschis. Chiar si daca a lasat o portita mica acolo, in incheiere.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments

1 din 1 de rezultate

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one