La 50 de ani de la asasinarea unuia dintre cei mai celebri președinți americani, controversele nu au fost pe deplin eliminate, în ceea ce privește autorii crimei și motivele lor. Zeci de cărți, documentare, filme artistice au căutat să reconstituie, să analizeze, să lanseze ipoteze în ceea ce privește evenimentele din noiembrie 1963 care au fost acoperite de raportul oficial al Comisiei Warren, pe care ulterior anumiți specialiști în istorie, politică și jurnalism au considerat-o nemulțumitoare. După mai bine de jumătate de secol de la acele evenimente interesul pentru cele întâmplate în Dallas a reînceput să crească: fie din rațiuni comemorative , fie pentru că probabil cei cu afinități pentru teoriile conspirației mai cred că, după atâta timp, se vor desecretiza în cele din urmă pretinsele informații deținute de FBI și alte agenții secrete legate de culisele și scenografia reală din spatele acestui asasinat. Căutând să resistematizeze și să facă ordine în informațiile acumulate de la martori sau din rapoartele și cărțile care au apărut în ultimii 50 de ani, Bill O Reilly și Martin Dugard caută să ofere o perspectivă cât mai transparentă asupra uciderii lui John Fitzgerald Kennedy.

Prezentarea celor doi autori este inedită și este gândită într-o formă care să se adreseze publicului larg: cartea este scrisă într-un stil alert, la granița cu ficțiunea iar autorii urmăresc evoluția politică și personală a președintelui american de la momentul depunerii jurământului și până la momentul dispariției sale. Autorii pretind că au integrat în această reconstituire a mandatului lui JFK doar mărturii și fapte probate, astfel încât să nu alunece pe panta teoriilor conspirației. Transformând membrii familiei Kennedy în personaje, autorii găsesc, prin această formulă, o manieră generoasă de a integra elemente atât din viața politică, cât și din viața privat,ă atât de controversata, a lui JFK.

În ciuda faptului că a beneficiat de o educație de top, la Harvard și că a fost un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial (Dugard și O Reilly acoperă și momentul celebru în care Kennedy și-a salvat echipajul vasului cu un mesaj transmis pe o nucă de cocos), cel care s-a instalat la Casa Albă în 1961, devenind cel mai tânăr președinte al SUA, lasă mai degrabă impresia unui băiat răsfățat, ambițios, ajuns pe culmile ierarhiei politice mai ales prin contribuția financiară a familiei sale. Cu toate acestea, JFK a reușit să cucerească repede un popor întreg și a devenit, alături de soția sa figura simbol pentru o nouă generație: înfățișarea plăcută, statura atletică, zâmbetul lui JFK inspirând sănătate și încredere precum și figura rebelă, independentă, frumoasă și senină a lui Jackie Kennedy i-au transformat pe cei doi în adevărate vedete. Dincolo de popularitatea crescândă, Kennedy a primit o moștenire grea de la predecesorul său, presedintele Eisenhower, atât pe plan intern, cât și pe plan extern: de la amenințarea cubaneză și interferența sovietică în America de Sud și până la mișcarea de emancipare a negrilor, revoluția pentru drepturile civile și autoritatea mafiei in SUA.

Liderul de mai târziu numit JFK se developează treptat, după ce se călește în eșecuri dar și în victorii ( în incidente precum Golful Porcilor, Criza Rachetelor, implicarea americană în Vietnam etc). Imaginea care se degajă din cele prezentate de Reilly și Dugard rămâne însă pluridimensională: fără să îl glorifice și fără să îl condamne, cei doi autori inventariază virtuțile dar și defectele președintelui american, răspunzătoare pentru reușitele dar și pentru crizele din viața personală. Un bun orator, un diplomat înțelept și hotărât în momentele esențiale, un soț iubitor și un avocat al libertăților individuale, Kennedy ascunde însă și o latură întunecată: a libidoului său insațiabil care îl apropie în cele din urmă de lumea Hollywoodului, a Mafiei și a scandalurilor de tot felul. Tocmai datorită acestei asimetrii între imaginea sa politică și obiceiurile libertine și boeme asumate in viața personală, Kennedy ajunge în cele din urmă să stârnească antipatii periculoase din partea lui Alan Dulles, fostul șef al CIA, concediat după criza din Golful Porcilor, Frank Sinatra, abandonat de JFK după ce Edgar J Hoover îi expune legăturile cu Mafia, din partea lui Nikita Hrușciov, președintele URSS care nu îl poate lua în serios pe Kennedy dar și din partea crimei organizate americane și a extremiștilor rasiști care nu pot accepta tacit măsurile tot mai energice pregătite de președintele american și de fratele său care ocupă postul de Procuror General.

Aflat pe culmile popularității în SUA, Kennedy alege să viziteze Dallasul în acel noiembrie din 1963 ca parte din campania sa electorală. Aici îl va întâlni pe Lee Harvey Oswald, cel căruia O Reilly și Dugard îi construiesc portretul unui ins dezechilibrat psihic, frustrat în căsnicie dar și profesional, un individ pe care FBI-ul îl trece cu vederea mult prea ușor. Un oraș antipatic yankeilor liberali, un traseu ridicol de riscant pentru o coloană prezidențială, persoane cheie din administrație și din cercurile de putere americane care nu îl agreau pe Kennedy, interese acerbe din partea zonelor de influență comuniste pentru a scăpa de JFK și totuși… așa cum reiese și din prezentarea autorilor americani, JFK este ucis de un fost pușcaș marin instabil psihic, un individ care e prins rapid după incident și asasinat de furia publică. Rămâne la latitudinea cititorilor să hotărască, fără ca autorii să lanseze ipoteze în acest sens, dacă asasinatul este într-adevăr opera unui singur om. În ciuda faptului că nu oferă alte răspunsuri decât cele oficiale, cartea lui O Reilly și Dugard asamblează însă temeiuri pentru întrebări și suspiciuni legitime. A avea pretenția să afli altfel de recunoașteri, într-o lucrare care se pretinde prudentă și bazată doar pe fapte și mărturii cheie, pare deplasat, în măsura în care asta înseamnă să răstorni percepția asupra celui mai puternic stat din lume: un stat care, în eventualitatea validării răspunsurilor conspiraționiste, se dovedește condus din umbră de interese incompatibile cu imaginea democrației inalienabile. Dugard și O Reilly nu caută nici pe departe să pregătească o revoluție a percepțiilor.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro