Numele meu este Tate. Totusi, el nu imi spune asa. Nici macar nu i-ar trece prin cap sa mi se adreseze atat de familiar, asta in cazul in care mi s-ar adresa cat de cat. Nu, abia daca imi vorbeste. Dar nici nu ma lasa in pace. Candva, am fost cei mai buni prieteni, dupa care a incept sa se lege de mine si a decis ca scopul lui este sa imi ruineze viata. Am fost umilita, exclusa si barfita in toti anii de liceu. Cu cat trecea timpul, cu atat mai chinuitoare deveneau farsele si zvonurile puse la cale de el, si deja mi se facuse lehamite sa ma tot feresc din calea lui. Am plecat chiar in Franta pentru un an de zile, ca sa il evit. Doar ca, acum, m-am saturat sa ma mai ascund si nici de-al naibii nu il voi lasa sa-mi distruga ultimul an de liceu. Poate ca el nu s-a schimbat, dar eu am facut-o. Este timpul sa ripostez. Nu mai am de gand sa-l las sa-si bata joc de mine.

 

Era posibil sa am un vecin nou?

Nu eram sigura daca acest lucru ma bucura sau dimpotriva, ma intrista.

Pe de alta parte, masina aceea era categoric pe gustul lui Jared.

Dupa aproximativ un minut, pe podeaua apartamentului meu se proiecta o lumina slaba, venind din camera lui Jared. Am reusit sa vad o silueta intunecata care se misca in spatele jaluzelelor lui. Am inceput sa simt furnicaturi in varful degetelor si mi-era cu neputinta sa le misc.

Am incercat sa-mi indrept din nou atentia asupra fantasticei dezlantuiri a rafalelor de ploaie, dar inima imi sari din piept din cauza sunetului facut de jaluzele lui Jared care se ridicara si a revarsarii de lumina care invada spatiul dintre cele doua case. Am mijit ochii si l-am vazut pe Jared cum isi ridica geamul si se apleca in furtuna din noapte."