Volumul I: 608 pagini
Volumul II: 538 pagini

Odata ce a decis sa-si paraseasca sotul si copilul, tanara si frumoasa Anna Karenina nu se mai poate intoarce la viata respectabila pe care a dus-o inainte in inalta societate. Traindu-si intens iubirea totala pentru Vronski, pleaca impreuna cu el, mai intai in strainatate, apoi la mosia lui de la tara. Cu timpul insa, izolata si respinsa de aproape toata lumea, lipsita de preocupari autentice si, mai ales, constienta ca dragostea lui Vronski pentru ea slabeste, Anna e tot mai mistuita de gelozie si de neputinta si nu gaseste iesire din situatia ei decat aruncandu-se sub rotile trenului. In contrast cu ea, Kitty Levina infloreste in casnicie, dedicandu-se rolurilor traditionale de mama si stapana a casei si lasandu-i sotului ei libertatea de a-si urma interesele intelectuale si practice. Dragostea lor plina de intelegere este idealul pe care Tolstoi il opune destinului tragic, de neuitat, al Annei Karenina.

 

„Pentru prima data Vronski incerca un sentiment de ciuda, aproape de manie impotriva Annei, pentru ca nu voia intentionat sa inteleaga in ce situatie se afla. Iar frustrarea lui era cu atat mai mare cu cat nu putea sa-i spuna motivul pentru care era furios pe ea. Daca ar fi fost sa-i spuna exact ce gandea, ar fi sunat asa: „Sa te arati la teatru in rochia asta, cu o printesa pe care o cunoaste toata lumea, inseamna nu numai sa-ti recunosti statutul de femeie pierduta, dar sa si arunci o provocare lumii, adica sa renunti pentru totdeauna la ea".

Asa ceva nu putea sa-i spuna. „Dar cum de nu intelege ea singura, si ce se intampla cu ea?” se intreba Vronski. Simtea cum respectul pentru ea ii scade, in timp ce constiinta frumusetii ei i se amplifica.

Se intoarse posomorat in apartamentul lui si se aseza langa Iasvin, care isi intinsese picioarele lungi pe un scaun si bea coniac cu apa gazoasa; comanda si el acelasi lucru.

- Vorbesti de Mogucii al lui Lankovski. Da, e un cal bun, te sfatuiesc sa-l cumperi, spuse Iasvin, privind fata intunecata a camaradului sau.

- Cred ca am sa-l iau, spuse Vronski.

Discutia despre cai il captiva, dar nu uita nici o clipa de Anna, asculta fara sa vrea pasii de pe coridor si se uita la ceasul de pe camin.

- Anna Arkadievna a poruncit sa va spun ca a plecat la teatru.

Iavsin, dand pe gat inca un paharel de coniac si un pahar de apa gazoasa, se ridica si se intinse. 

- Ei, pai sa mergem si noi! spuse el, zambind abia vizibil pe mub mustati si aratand prin acest zambet ca intelege motivul supararii lui Vronski, dar nu-i acorda importanta.

- Eu nu merg, raspunse posomorat Vronski.

- Eu trebuie sa ma duc, am promis. Ei, la revedere! Vino si tu la fotolii, ia fotoliul lui Krasinski! adauga Iasvin la plecare.

- Nu, am ceva de facut aici.

„Cu femeia o mie de griji, fara femeie si mai rau", isi zise Iasvin iesind din hotel.

Ramas singur, Vronski se ridica de pe scaun si incepu sa se plimbe prin incapere.

„Dar ce e azi? Abonamentul numarul patru... Egor e acolo cu sotia si cu mama, fara indoiala. Asta inseamna ca tot Petersburgul e acolo. Acum Anna a intrat, si-a scos suba si a aparut in lumina. Tuskevici, Iasvin, printesa Varvara..." isi imagina Vronski. „Dar ce-i cu mine? Ma tem de cineva sau i-am predat lui Tuskevici grija pentru Anna? Oricum ai lua-o, e stupid, e stupid... De ce ma pune in asemenea situatie?" isi spuse el, dand din mana.”