Prin traducerea acestui scurt eseu al Catherinei Malabou - Ce sa facem cu creierul nostru?, Editura Tact propune publicului romanesc o introducere, pe cat de accesibila, pe atat de actuala si de originala, in subiectul plasticitatii cerebrale. Accesibila deoarece lectura unei astfel de carti nu-i pretinde cititorului cunostinte tehnice specializate in domeniul cognitivismului si neurostiintelor pentru a putea intelege conceptul de plasticitate; actuala si originala intrucat, iesind din perimetrul restrans al explicatiilor stiintifice, aclimatizeaza conceptul in sfera stiintelor umaniste, operand extensii care, in fond, provoaca cititorul sa reflecteze la organizarea sistemului lumii actuale, la dinamica relatiilor sociale, la formele de subiectivitate si de cunoastere ale omului contemporan. Ce sa facem cu creierul nostru? este o intrebare ce se adreseaza fiecaruia dintre noi, ne priveste pe fiecare dintre noi, dar care totodata ne si responsabilizeaza fata de modelarea de sine si de ceea ce devenim. Discipola eminenta a lui Derrida, considerata in lumea anglo-americana drept unul dintre cei mai importanti filosofi francezi actuali, Catherine Malabou se desprinde treptat in anii 2000 de virtutile deconstructiei pentru a explora mai indeaproape biologia si neurostiintele. Studierea creierului - domeniu adeseori ignorat sau marginalizat de catre filosofia continentala - i-a marcat in mod fundamental parcursul de gandire, conducand-o la construirea unui program de cercetare inter-disciplinar, situat la granita dintre filosofie, neurostiinte, psihanaliza si stiinte sociale. In centrul acestui program se afla conceptul de plasticitate si ideea posibilitatii unei ontologii plastice. Plasticitatea devine astfel pentru Malabou o noua paradigma filosofica si stiintifica la care face apel pentru a ne spune ca modelele noastre filosofice si stiintifice mai vechi, cum ar fi cele ale filosofiei diferentei sau ale codului genetic, isi pierd pertinenta atunci cand incercam sa explicam prin ele dinamica "omului neuronal" si a societatii neocapitaliste. Deconstructivista in metoda prin care cauta sa configureze un spatiu de dialog posibil intre filosofia traditionala si neurostiinte, Catherine Malabou se deplaseaza totodata spre ideea unei lecturi "plastice" a subiectului si a sistemului de organizare a lumii, lectura care opereaza la intersectia dintre comportamentul genomului, functionarea tehnologiei, supletea economiei, elasticitatea creierului, artele performative, si care, dupa cum afirma ea insasi intr-un eseu cu caracter autobiografic, ar vrea sa fie metamorfoza lecturii deconstructive. Ce sa facem cu creierul nostru?, la momentul aparitiei sale in 2004, dar si acum, la momentul aparitiei sale in traducere romaneasca, constituie un dublu eveniment. Pe de o parte, pentru ca aduce in fata noastra un filosof care vine din traditia continentala si non-analitica, dar care reflecteaza asupra mizelor si efectelor pe care le poate avea pe plan social si politic descoperirea plasticitatii neuronale. Pe de alta parte, pentru ca aceasta reflectie este in sine o luare de pozitie critica prin intrebarile pe care le ridica: care sunt posibilitatile de a fi constienti de creierul nostru? Care sunt posibilitatile unui nou subiect plastic si care este raportul lui cu organizarea lumii neocapitaliste? - Laura Marin
