Nebunia mulțimilor

La cateva luni de la incetarea pandemiei, Canada pare a se relaxa. Si, odata cu ea, si comunitatea de prieteni din Three Pines ( localitate care- asa cum stim din romanele anterioare-nu exista pe harta) si in care traieste si Inspectorul Sef de la Omucideri, Armand Gamache, cu familia sa extinsa. Doar ca, o noua amenintare apare la orizont atunci cand o importanta cercetatoare, bazandu-se pe statistici de necontestat ce arata cheltuielile mari ce le-au implicat ingrijirea batranilor si a persoanelor vulnerabile in pandemie, dezvolta o teorie asemanatoare eugeniei controlate de catre stat. Iar multimile par a adera tot mai mult la aceasta idee nebuna. Iar cand cercetatoarea Abigail Robinson urmeaza sa tina o conferinta in care sa-si sustina ideile la o mica universitate din apropiere, Inspectorul Sef trebuie sa preia supravegherea participantilor. Dar nu totul poate fi controlat, iar desfasurarea evenimentelor ulterioare genereaza un roman politist deosebit, in care misterele succesive se impletesc cu o dezbatere cu aspecte profund morale.

După ce am așteptat (prelungindu-mi starea intenționat, amânând în dese rânduri lectura „Nebuniei...” pentru a o savura mult mai intens, un fel de... flirt permanent!), zic după ce am așteptat ceva timp, m-am delectat din nou cu scrisul lui Louise Penny! Mi-era dor de atmosfera patriarhală din Three Pines, de oamenii de acolo atât de diferiți dar atât de asemănători! Și poate și titlul cărții, „Nebunia mulțimilor”, m-a făcut puțin să-mi fie teamă de răspunsul la întrebarea „Ar putea oare Nebunia mulțimilor să distrugă oaza de uman din micul cătun?!” Dar am continuat având încredere în oameni și în relațiile lor, nu în manipularea lor!

Au apărut două probleme extrem de spinoase pentru umanitate! Prima, ați fi de acord cu eliminarea din fașă, intenționat, a „irecuperabililor omenirii”, cei fără viitor, bolnavi cronici, demenți, nebuni iremediabili, tot „balastul” omenirii care consumă enorm din resursele celorlalți?! Ați fi de acord cu însănătoșirea omenirii prin tratarea definitivă a acestui adevărat „flagel”? Gândească-se fiecare, pe mine dacă mă întrebați, nu pot să vă spun decât că sunt adeptul florilor de câmp în detrimentul frumuseții artificiale a florilor de grădină! Dar eu văd lucrurile altfel...

Iar a doua problemă, ținând cont de faptul că psihologia mulțimilor îți dă toate mijloacele de a le manipula pe acestea după bunul plac, ducându-le chiar și în stadiul de nebunie, ați fi de acord cu interzicerea studierii psihologiei, mai ales că studiul acesteia nu a adus la nimic bun în toată istoria omenirii?! Numai „tehnici de a vinde”, „cum să-ți faci un CV să reușești”, „cum să interpretezi limbajul trupului”, și alte și alte elucrubații de acest fel?!

Iubesc romanele Louisei si acesta a fost minunat! Initial mi se parea aiurea subiectul legat de uciderea oamenilir din mila sau iubire, probleme de abuz ale femeilor din anumite tari. Ma gandeam ca nu imi dorwsc sa citesc un roman politic. Apoi insa, leaga si umanizeaza personajele, vorbeste despre familiile lor si te face sa ii iubesti, ba chiar sa iti doresti sa te muti in Three Pines, cu tot gerul! E recomandat insa sa fi citit inainte celelalte romane din seria Gamache, pt a intelege mai bine referintele la traumele sale si ale lui Isabelle, la familia sotiei sale, ba chiar la a intelege cine sunt copiii, nepotii si animalele de companie din familia Gamache, precum si personaje ca si Clara, Ruth sau Oliver

Louise Penny nu dezamăgește niciodată.Acest roman polițist e captivant, personajele principale sunt memorabile și carismatice iar intriga te transportă în timp și spațiu.In plus pe tot parcursul romanului am simțit un puternic mesaj umanist dar și spiritul sărbătorilor.