Care sunt temele principale ale romanului "Străinul"?
Romanul abordează teme precum absurdul vieții, indiferența, filozofia existențialistă și fatalismul, toate într-un context social postcolonial în Algeria.
- /
- Librarie online
- /
- Carti
- /
- Beletristica
- /
- Literatura Universala
- /
- Strainul - Albert Camus
Străinul
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1957
Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal.
La doar cateva luni dupa ce nu manifestase nici o umbra de sentiment la inmormantarea mamei lui, protagonistul romanului Strainul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cand povestea se desparte. Mai intai ne poarta spre trecut, unde asistam la viata relativ banala a unui functionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relatia cu o fosta colega de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca sa se razbune pe o iubita presupus infidela. De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intalneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in randurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala.
Acum multa vreme am rezumat Strainul intr-o fraza care, trebuie sa recunosc, este extrem de paradoxala: "In societatea noastra, orice om care nu plange la inmormantarea mamei lui risca sa fie condamnat la moarte". Voiam sa spun pur si simplu ca eroul cartii este condamnat pentru ca nu se prinde in acest joc. Astfel, el este strain de societatea in care traieste, rataceste, la marginea ei, prin foburgurile vietii private, solitare, senzuale. Si tocmai de aceea cititorii au fost tentati sa-l considere o epava. Ne-am face totusi o idee mult mai exacta despre personaj, in orice caz, mult mai apropiata de intentiile autorului, daca ne intrebam prin ce anume Meursault nu se prinde in joc. Raspunsul e simplu: refuza sa minta. Sa minti nu inseamna numai sa spui ceva ce nu este. Ci si, mai ales, sa spui ce este si, in ce priveste sufletul uman, sa spui mai mult decat simti. E ceea ce facem cu totii, in fiecare zi, pentru a ne simplifica viata. - Albert Camus
Carte recomandata de Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal.
La doar cateva luni dupa ce nu manifestase nici o umbra de sentiment la inmormantarea mamei lui, protagonistul romanului Strainul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cand povestea se desparte. Mai intai ne poarta spre trecut, unde asistam la viata relativ banala a unui functionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relatia cu o fosta colega de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca sa se razbune pe o iubita presupus infidela. De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intalneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in randurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala.
Acum multa vreme am rezumat Strainul intr-o fraza care, trebuie sa recunosc, este extrem de paradoxala: "In societatea noastra, orice om care nu plange la inmormantarea mamei lui risca sa fie condamnat la moarte". Voiam sa spun pur si simplu ca eroul cartii este condamnat pentru ca nu se prinde in acest joc. Astfel, el este strain de societatea in care traieste, rataceste, la marginea ei, prin foburgurile vietii private, solitare, senzuale. Si tocmai de aceea cititorii au fost tentati sa-l considere o epava. Ne-am face totusi o idee mult mai exacta despre personaj, in orice caz, mult mai apropiata de intentiile autorului, daca ne intrebam prin ce anume Meursault nu se prinde in joc. Raspunsul e simplu: refuza sa minta. Sa minti nu inseamna numai sa spui ceva ce nu este. Ci si, mai ales, sa spui ce este si, in ce priveste sufletul uman, sa spui mai mult decat simti. E ceea ce facem cu totii, in fiecare zi, pentru a ne simplifica viata. - Albert Camus
Carte recomandata de Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
PRP: 45.00 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
42.75Lei
42.75Lei
45.00 LeiPrimești 42 puncte
În stoc
Comandă până la 14:00:
Estimare livrare mâine, 16 iulie
Descrierea produsului
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1957
Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal.
La doar cateva luni dupa ce nu manifestase nici o umbra de sentiment la inmormantarea mamei lui, protagonistul romanului Strainul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cand povestea se desparte. Mai intai ne poarta spre trecut, unde asistam la viata relativ banala a unui functionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relatia cu o fosta colega de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca sa se razbune pe o iubita presupus infidela. De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intalneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in randurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala.
Acum multa vreme am rezumat Strainul intr-o fraza care, trebuie sa recunosc, este extrem de paradoxala: "In societatea noastra, orice om care nu plange la inmormantarea mamei lui risca sa fie condamnat la moarte". Voiam sa spun pur si simplu ca eroul cartii este condamnat pentru ca nu se prinde in acest joc. Astfel, el este strain de societatea in care traieste, rataceste, la marginea ei, prin foburgurile vietii private, solitare, senzuale. Si tocmai de aceea cititorii au fost tentati sa-l considere o epava. Ne-am face totusi o idee mult mai exacta despre personaj, in orice caz, mult mai apropiata de intentiile autorului, daca ne intrebam prin ce anume Meursault nu se prinde in joc. Raspunsul e simplu: refuza sa minta. Sa minti nu inseamna numai sa spui ceva ce nu este. Ci si, mai ales, sa spui ce este si, in ce priveste sufletul uman, sa spui mai mult decat simti. E ceea ce facem cu totii, in fiecare zi, pentru a ne simplifica viata. - Albert Camus
Carte recomandata de Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal.
La doar cateva luni dupa ce nu manifestase nici o umbra de sentiment la inmormantarea mamei lui, protagonistul romanului Strainul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cand povestea se desparte. Mai intai ne poarta spre trecut, unde asistam la viata relativ banala a unui functionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relatia cu o fosta colega de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca sa se razbune pe o iubita presupus infidela. De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intalneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in randurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala.
Acum multa vreme am rezumat Strainul intr-o fraza care, trebuie sa recunosc, este extrem de paradoxala: "In societatea noastra, orice om care nu plange la inmormantarea mamei lui risca sa fie condamnat la moarte". Voiam sa spun pur si simplu ca eroul cartii este condamnat pentru ca nu se prinde in acest joc. Astfel, el este strain de societatea in care traieste, rataceste, la marginea ei, prin foburgurile vietii private, solitare, senzuale. Si tocmai de aceea cititorii au fost tentati sa-l considere o epava. Ne-am face totusi o idee mult mai exacta despre personaj, in orice caz, mult mai apropiata de intentiile autorului, daca ne intrebam prin ce anume Meursault nu se prinde in joc. Raspunsul e simplu: refuza sa minta. Sa minti nu inseamna numai sa spui ceva ce nu este. Ci si, mai ales, sa spui ce este si, in ce priveste sufletul uman, sa spui mai mult decat simti. E ceea ce facem cu totii, in fiecare zi, pentru a ne simplifica viata. - Albert Camus
Carte recomandata de Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
Aishor
08/06/2026 20:36
Achiziție verificată
Publicată în 1942 de autorul francez Albert Camus, Străinul a fost considerată mult timp o carte clasică a literaturii secolului al XX-lea. Le Monde o clasează pe primul loc în lista „100 de cărți ale secolului”.
O carte sublimă, excesiv de sinceră. Viața e ca un cerc strâns, începe și se termină cu tine. Străinul începe și se sfârșește cu mama. Interesantă sinceritatea dezarmantă a lui Meursault, care recunoaște că nu știe exact ziua morții mamei sale. Suntem, ca și Meursault, martorii unui proces absurd, cu o sentință absurdă. Cartea este despre refuzul de a crede și refuzul de a minți, acceptarea sorții, a pedepsei și a ispășirii ei. Viața ca un popas, dincolo de care nu mai poate fi nimic. Moartea e singura certitudine și o eliberare. Să-ți găsești pacea și să nu-ți mai dorești nimic, decât să nu mori singur. Să sfârșești în fața unui public numeros, care te-a și executat deja, cu ură.
Mi-a plăcut extrem de mult această carte, chiar și fiiind o fire credincioasă.
Arată mai mult
rocsanabadea
12/03/2023 16:40
Achiziție verificată
Un roman despre revoltă interioară (interioară), nonconformism, neliniște, gesturi condamnabile petrecute sub o aparentă stare de banalitate. O carte capabilă să te pună pe calea întrebărilor existențiale, la capătul cărora poate vei găsi un răspuns.
Arată mai mult
Ro xa na
05/08/2020 16:09
Romanul aparține literaturii absurdului si transpune teoria din Mitul lui Sisif. Înlănțuirea evenimentelor este dictată de hazard, luând forma unei fatalități în fața omului. De aceea, Meursault este rece și distant atunci când inventariază evenimentele, ca și cum acestea ar surveni independent și fără voia lui.
Arată mai mult
Rotariu Ioana Zenaida
15/04/2020 12:16
Începutul ex-abrupto al romanului - „Astăzi mama a murit” - anunță confruntarea personajului Mersault cu fatalitatea morții, pe care însă o ignoră. Moartea devine un eveniment nefericit și nepotrivit, fără a fi însă profund marcat de iremediabila pierdere. Obiceiurile zilnice ale lui Mersault continuă până când un prieten îl invită să se retragă câteva zile într-o vilă lângă Alger.
Arată mai mult
4 din 4 de rezultate
