Studii și eseuri Vol.3: Istoria artei, critică de artă și estetică

Textele din acest volum sunt selectate din Arhiva Marin Tarangul, aflată la Colegiul „Noua Europă” din București.

 

Editura Junimea publică seria de autor Marin Tarangul, care cuprinde texte inedite și reeditări ale scrierilor autorului ce afirma, în Nocturnal (2010): „vom vedea că, de fiecare dată, lucrul important care a schimbat cursul vieții noastre a fost o idee”. Autorul pare că și-a propus să vorbească despre tot: a scris literatură și critică literară, istorie și filosofie a artei, estetică, meta-fizică (deși nu folosește prea des acest termen), teologie. O sistematizare a paginilor sale este greu de făcut și de aceea nici ideea unei opere complete nu este una care să i se potrivească. Mai degrabă, scrierile sale pot sta pur și simplu unele lângă celelalte, așa încât cititorul să poată sesiza înrudirile dintre ideile sale, pasajele secrete care duc de la o temă la alta, de la concepte complicate la formulări metaforice pline de viață și invers. Mereu surprinzător și extrem de profund în gândurile sale, cu o frază complicată în care pare că dorește să exprime atât întregul, cât și cele mai mărunte părți ale sale, el scrie pentru cei care au puterea să asume lectura nu ca pe o formă de petrecere a timpului liber, ca pe o experiență formatoare, cu primejdii, încercări, ispite și victorii. Seria de autor Marin Tarangul își propune să deseneze, pentru cititor, harta unei astfel de experiențe. - Ioan-Alexandru Tofan

 

Arta își atinge propria natură în procesul care face ca ceva să ajungă la apariție: creând, arta își „face” materia ca secret artistic al materiei însăși, care a devenit „primară” pe baza ei însăși. În asemenea măsură încât, în artistul care creează, arta își pierde memoria ei. Mai exact, arta îl face pe artist să uite amintirile din memoria acestuia. Faptul de a lucra cu o materie primă acționează asupra artistului astfel încât îl transportă în interiorul acestei materii. Iar prin aceasta, memoria artistului șterge de la sine trăsăturile și numele a orice este real, astfel încât lucrurile reale nu mai au sensul memoriei lor reale: lucrurile se prezintă în materia lor primă, adică lipsite de evidența pe care o dețin ca „evidente”. Astfel lucrurile devin artistic libere, uitând amintirea „înghețată” care le acordă cutare realitate sau cutare alta. - Estetica

 

Himerele lui Paciurea descoperă misterul de ființă al elementelor și regnurile existenței devin impresii patronate de puterea fără împotrivire a unei ființe. Viața elementelor ajunge să fie întruchipată în dumnezeirea păgână cu care ni se înfățișează chipul misterios al unei ființe mitice. Chipul acestei ființe este însăși forma perfectă sub care vederea poate imagina viziunea de instinct a întregului univers: obscuritatea gigantică a unei puteri de care depind cele mai adânci încheieturi ale lumii. - Lumea puterilor adânci