Primul volum din seria Cartea pierduta a vrajitoarelor

Bestseller international de la autoarea romanelor Scoala Noptii si Cartea vietii

Cartea pierduta a vrajitoarelor sta la baza seriei TV difuzate pe HBO

In inima Bibliotecii Bodleiene din Oxford, profesorul universitar Diana Bishop descopera  in cursul cercetarilor ei un manuscris alchimic – Ashmole 782 – aflat sub o vraja. Desi se trage dintr-un neam vechi si celebru de vrajitoare, Diana a renuntat de mult la mostenirea familiei sale in favoarea cercetarii universitare si a unei vieti obisnuite, asa ca, dupa o analiza sumara, returneaza manuscrisul. Dar descoperirea ei pune in miscare o intreaga lume fantastica, atragand pe urmele sale deopotriva demoni, vrajitoare si vampiri. Printre ei se afla si Matthew Clairmont, un vampir genetician pasionat de teoriile lui Darwin, pe cat de periculos, pe atat de enigmatic. Relatia care se infiripa intre cei doi ameninta sa spulbere pacea fragila care domneste de secole in lumea lor.

O poveste romantica sofisticata si plina de suspans ii uneste in incercarea de a descoperi secretele manuscrisului, intre ale carui pagini se afla cheia unui trecut misterios si a unui viitor nesigur.

O poveste despre vrajitorie, stiinta si tabuuri stravechi. Un roman care te prinde-n vraja lui. Vei astepta cu nerabdare continuarea. - People

Din seria Cartea pierduta a vrajitoarelor fac parte:
• Cartea pierduta a vrajitoarelor
• Scoala noptii
• Cartea vietii

Fragment din romanul "Cartea pierduta a vrajitoarelor" de Deborah Harkness:

"Ysabeau statea in pragul castelului sau enorm, impunatoare si glaciala, si-i arunca o privire fioroasa fiului sau in timp ce urcam treptele de piatra.
Matthew se opri brusc, ca s-o sarute usor pe amandoi obraji.
    — Intram sau vrei sa ne continuam salutul aici, afara?
    Mama sa se dadu in laturi ca sa ne lase sa trecem. I-am simtit privirea furioasa si mirosul aducand a suc de sarsaparilal si a caramel. Am strabatut un hol scurt, intunecos, strajuit intr-o maniera deloc ospitaliera de lanci indreptate chiar spre capul vizitatorilor, ajungand intr-o incapere cu tavan inalt si picturi murale realizate cu siguranta de un artist cu imaginatie bogata din secolul al nouasprezecelea, pentru a reflecta un trecut medieval care nu existase niciodata. Pe peretii albi erau pictati lei, flori de crin, un sarpe cu coada in gura si scoici Saint-Jacques. Intr-un capat al salii, o scara in forma de melc ducea in varful unuia dintre turnuri.
    Odata ajunsi inauntru a trebuit sa infrunt intreaga forta a privirii fixe a lui Ysabeau. Mama lui Matthew intruchipa eleganta intimidanta care parea a fi in sangele frantuzoaicelor. Ca si fiul ei — care, in mod tulburator, parea sa fie mai in varsta decat ea — era imbracata intr-o singura culoare, fapt ce ii diminua paloarea stranie. Nuantele preferate de Ysabeau mergeau de la crem la bej-deschis. Fiecare centimetru din vestimentatia sa era scump si simplu, de la varfurile pantofilor moi din piele de culoarea caprioarei pana la topazele care-i atarnau de lobii urechilor. Dungi reci, intense, de culoarea smaraldului, ii inconjurau pupilele negre, in timp ce pometii inalti impiedicau trasaturile perfecte si pielea uluitor de alba sa contureze o frumusete obisnuita. Parul ei avea culoarea si textura mierii, o revarsare aurie de matase prinsa pe ceafa intr-un coc greu.
    — Ai fi putut arata un strop de consideratie, Matthew.
    Accentul ei indulci numele, facandu-l sa capete rezonante stravechi. Ca orice vampir, Ysabeau avea o voce seducatoare si melodioasa. In cazul ei, suna ca niste clopote batand in departare, pure si profunde.
    —Te temi de barfe, Maman? Credeam ca te mandresti cu atitudinea ta radicala.
    Matthew parea in egala masura indulgent si nerabdator. Azvarli cheile pe o masa din apropiere. Ele alunecara pe suprafata perfect finisata si se oprira cu un zornait la baza unui bol chinezesc din portelan.
    — N-am fost niciodata o radicala! Ysabeau era ingrozita. Schimbarile sunt supraapreciate in ziua de azi.
    Se intoarse si ma masura din crestet pana-n talpi. Isi stranse gura perfecta.
    Nu-i placea ce vedea — si nu era de mirare. Am incercat sa ma privesc prin ochii ei- parul meu nisipiu care nu era nici des, nici ordonat, pistruii care-mi apareau pentru ca petreceam prea mult timp in aer liber, nasul prea lung pentru restul fetei. Ochii erau atuul meu cel mai de pret, dar era putin probabil sa compenseze lipsa mea de simt estetic. Pe langa eleganta ei si pe langa starea mereu impecabila a lui Mathew, ma simteam - si aratam - ca un soarece stangaci de la tara. Am tras de tivul jachetei cu mana libera, usurata ca in varfurile degetelor nu mi se vedea nici un semn de magie si sperand ca nu eram inconjurata nici de vreo urma a stralucirii fantomatice de care pomenise Mathew."