Cu toate acestea, spre deosebire de Iisus, Confucius nu se axa pe probleme spirituale. Cand un invatacel i-a cerut parerea despre viata de dupa moarte, maestrul l-a repezit. „Abia avem timp sa intelegem viata pamanteasca“, i-a zis el. „Cum ar fi posibil sa intelegem moartea?“ In principiu, el punea accent pe existenta imediata, pe arta de a te comporta decent si de a aborda: adevarul, prietenia, loialitatea, buna guvernare si conduita, enuntandu-le cu atata intelepciune si decenta incat toata lumea sa poata beneficia de ele.

    Ce ar face Confucius? ofera cititorilor o introducere in gandirea confucianista prezentand, de asemenea, modul in care o studiaza Asia moderna. Exista o diferenta. Comentariile dr. Berthrong nu seamana cu cele ale vechilor chinezi, axate pe ciudatenii lingvistice sau chichite filozofice. Ea isi asuma rolul de a interpreta intelepciunea venerabila a maestrului spre a-i accentua importanta in secolul XXI.

    Fragment din volum:

 

    „Descopera unde gresesti 

    Un om obisnuit vrea sa-si ascunda greselile. (19.8) 

    O eroare necorectata duce permanent intr-o directie gresita (15.29) [15.30] 

 

    „A gresi este omeneste" e un principiu fundamental al vietii si al umanitatii. Cel putin dupa cate stim, cei care scriu si gandesc sunt oameni si, prin urmare, fac greseli. Greseala este datul nostru etern, la fel si incercarea de-a o ascunde. Aceasta ne deosebeste de divinitate, careia, in exclusivitate, ii revine dreptul de a-si asuma perfectiunea. Crestinii spun ca Dumnezeu si-a trimis Fiul pe pamant ca sa ne ajute sa nu mai pacatuim. Musulmanii marturisesc infailibilitatea lui Alah. Budistii se axeaza pe problema numarului de reincarnari necesare pentru a obtine perfectiunea nirvanei. Aceia care urmeaza calea confucianista, fiind foarte cu picioarele pe pamant, adopta ideea corectarii imediate a greselilor drept regula de baza a unei vieti ce merita traita. 

    Pentru Confucius, cea mai mare eroare a celui ce a facut o greseala este sa ignore insasi existenta greselii. Noi, fiinte umane, de unii singuri sau in societate, cu buna stiinta sau nu, gresim tot timpul. Oamenii obisnuiti isi acopera greselile dand vina pe altii. Persoanele civilizate, daca le sta la indemana, si le asuma fara sa gaseasca motive, apoi le indreapta. Greselile si deciziile gresite ar trebui privite asemeni gropilor si bolovanilor de pe drum care ti-au spart cauciucurile, insa odata reparate, nu-ti mai impiedica deplasarea.

    Cheia sta in indepartarea bolovanilor. Cateodata solutia este o lopata manuita cu pricepere. Alte „pietre" necesita diplomatie, influenta si putere de convingere. Exista greseli majore si greseli mai putin importante. Adesea, cele mici se pot corecta fara prea mult tam-tam. Desi aceasta pare calea cea mai buna si mai usoara, de fapt poate dauna persoanei civilizate deoarece pastreaza izul de „am ceva pe constiinta", insa cui ii convine sa zica una-doua — Iertati-ma, am gresit! O singura greseala poate fi motiv de amuzament, dar mai multe se aduna."