Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Cenusa lumii

Cenusa lumii - Iulian Bazarea
Rasfoieste

Cenusa lumii

Calului isi afunda precaut copitele in zapada. Mergeau incet cal si calaret, atenti la poteca ce si-o alegeau spre creasta, un drum periculos caci stratul de zapada proaspat cazut si destul de gros putea ascunde pericole. Cainele ce ii urma era si mai mult pus la incercare, in unele locuri zapada fiind mai inalta decat el. Limba rosie atarnata printre colti intr-o parte si respiratia aburinda erau semne ca mergeau de ceva vreme, iar urcusul nu fusese deloc usor printre cioturile innegrite si tufisurile scheletice si troienite. Dar nu mai aveau mult si urmau sa ajunga sus, sa-si gaseasca un adapost de viscolul care se intetea tot mai tare.

Fragment din roman:

"   Noaptea si-o petrecuse tot in grota aceea intunecata si rece, pe aceeasi masa de care fusese legat si invelit cu blana urat mirositoare, insa foarte calduroasa. Fusese intrebat daca nu vrea sa doarma cu ceilalti frati ai sai de acum. Raspunsese ca nu e pregatit, ca are nevoie de liniste.
    Armele ii fusesera inapoiate: cutitul, arcul si sagetile si toporul cu coada scurta. Domir i le daduse, prinse toate de centura de piele. Uriasul ezitase un moment si il privise in ochi. ”Esti un frate de-al nostru acum. Parintele ar fi dezamagit daca i-ai trada increderea”, zisese acesta. Calaretul aprobase din cap, privindu-l la randul sau in ochi pe Domir.
    Dormise o perioada scurta, dar dupa ce se trezise, linistea profunda din acel loc strain, nu-l mai lasa sa-si inchida pleoapele. Pentru a se mai linisti, isi pipai manerul cutitului, iar apoi incepu sa-si inventarieze lucrurile si nu mica ii fu mirarea cand gasi intr-unul dintre buzunare micul fluier de lemn. Incet, rascoli prin amintiri pentru a gasi momentul de cand il avea. Nu-si aminti decat suierul acela sinistru, puternic si iritant, amestecat cu sentimente de disperare, speranta si victorie. Il avea de prea mult timp si ii cunostea puterea mai mult decat ar fi putut spune cineva.
     Cand somnul incepu sa-i dea iarasi tarcoale, ii atrasera atentia pasi ce treceau prin fata usii, pasi grabiti, insa niciunul nu se oprise sa-l anunte ce se intampla. Ceva ii nelinistea pe locuitorii pesterilor.
    Cand barbosul Domir intra cu neschimbata expresie incruntata pe chip, Solo tocmai terminase cu imbracatul si echiparea. Masca neagra ii acoperea jumatatea de jos a fetei.
    - Te gasesc bine, frate Solo! latra Domir. Vino cu mine! Parintele asteapta. Astazi e ziua cand vanatorii-lup pleaca.
    - Unde pleaca? intreba Solo curios.
    - La vanatoare, se rasti Domir. Unde credeai? Spre campii, zapada incepe sa se inmoaie. Hai o data! Si da-ti masca aia jos, ca sperii copiii!
    Cenusa aparu de sub masa, cascand si intinzandu-se, apoi se apuca sa-l maraie pe uriasul in blanuri cenusii.
    - Ia-ti si bestia asta mica cu tine ca poate le aduce noroc celor ce vor pleca.
    Calaretul isi scoase masca si si-o afunda intr-un buzunar al jachetei. Il ridica apoi pe micutul pui de lup scandalagiu, ii netezi blana zburlita de pe ceafa si i se adresa lui Domir:
    - Hai! Sunt in urma ta.
    Mergea in spatele namilei fara a se sinchisi mult de inghesuiala. Cel din fata  era ca un bloc de piatra, trebuia sa te misti din calea lui. Multimea se scurgea din nou in aceeasi directie cu ei, chiar daca nu in acelasi ritm. Intrara intr-o galerie inalta. Parea sa fie un tunel vechi dupa cum fusesera taiati peretii in stanca. Acesti oameni nu aveau cum sa fi sapat astfel de galerii. Probabil aici fusesera surprinsi de Furtuna de foc.
    Domir continua drumul printre cei adunati ce asteptau, toti in blanurile acelea de animale, mirosind greu: femei, barbati, batrani, copii. Solo gandi ca alesese bine sa doarma singur in grota rece decat in duhoarea aceea. In fata lor, vanatorii-lup imbracati precum erau denumiti, in blanuri cenusii de lupi, vreo treizeci la numar, asteptau.
    Singurul ce se diferentia de toti cei prezenti prin imbracaminte era Calaretul, noul lor frate, pe care il priveau foarte curiosi, cum il urmeaza pe Domir spre locul inalt unde astepta Parintele. Inima ii batea tare, insa figura si-o pastra serioasa, impenetrabila."
Citeste mai mult

-20%

PRP: 35.00 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

28.00Lei

28.00Lei

35.00 Lei

In stoc

Descrierea produsului

Calului isi afunda precaut copitele in zapada. Mergeau incet cal si calaret, atenti la poteca ce si-o alegeau spre creasta, un drum periculos caci stratul de zapada proaspat cazut si destul de gros putea ascunde pericole. Cainele ce ii urma era si mai mult pus la incercare, in unele locuri zapada fiind mai inalta decat el. Limba rosie atarnata printre colti intr-o parte si respiratia aburinda erau semne ca mergeau de ceva vreme, iar urcusul nu fusese deloc usor printre cioturile innegrite si tufisurile scheletice si troienite. Dar nu mai aveau mult si urmau sa ajunga sus, sa-si gaseasca un adapost de viscolul care se intetea tot mai tare.

Fragment din roman:

"   Noaptea si-o petrecuse tot in grota aceea intunecata si rece, pe aceeasi masa de care fusese legat si invelit cu blana urat mirositoare, insa foarte calduroasa. Fusese intrebat daca nu vrea sa doarma cu ceilalti frati ai sai de acum. Raspunsese ca nu e pregatit, ca are nevoie de liniste.
    Armele ii fusesera inapoiate: cutitul, arcul si sagetile si toporul cu coada scurta. Domir i le daduse, prinse toate de centura de piele. Uriasul ezitase un moment si il privise in ochi. ”Esti un frate de-al nostru acum. Parintele ar fi dezamagit daca i-ai trada increderea”, zisese acesta. Calaretul aprobase din cap, privindu-l la randul sau in ochi pe Domir.
    Dormise o perioada scurta, dar dupa ce se trezise, linistea profunda din acel loc strain, nu-l mai lasa sa-si inchida pleoapele. Pentru a se mai linisti, isi pipai manerul cutitului, iar apoi incepu sa-si inventarieze lucrurile si nu mica ii fu mirarea cand gasi intr-unul dintre buzunare micul fluier de lemn. Incet, rascoli prin amintiri pentru a gasi momentul de cand il avea. Nu-si aminti decat suierul acela sinistru, puternic si iritant, amestecat cu sentimente de disperare, speranta si victorie. Il avea de prea mult timp si ii cunostea puterea mai mult decat ar fi putut spune cineva.
     Cand somnul incepu sa-i dea iarasi tarcoale, ii atrasera atentia pasi ce treceau prin fata usii, pasi grabiti, insa niciunul nu se oprise sa-l anunte ce se intampla. Ceva ii nelinistea pe locuitorii pesterilor.
    Cand barbosul Domir intra cu neschimbata expresie incruntata pe chip, Solo tocmai terminase cu imbracatul si echiparea. Masca neagra ii acoperea jumatatea de jos a fetei.
    - Te gasesc bine, frate Solo! latra Domir. Vino cu mine! Parintele asteapta. Astazi e ziua cand vanatorii-lup pleaca.
    - Unde pleaca? intreba Solo curios.
    - La vanatoare, se rasti Domir. Unde credeai? Spre campii, zapada incepe sa se inmoaie. Hai o data! Si da-ti masca aia jos, ca sperii copiii!
    Cenusa aparu de sub masa, cascand si intinzandu-se, apoi se apuca sa-l maraie pe uriasul in blanuri cenusii.
    - Ia-ti si bestia asta mica cu tine ca poate le aduce noroc celor ce vor pleca.
    Calaretul isi scoase masca si si-o afunda intr-un buzunar al jachetei. Il ridica apoi pe micutul pui de lup scandalagiu, ii netezi blana zburlita de pe ceafa si i se adresa lui Domir:
    - Hai! Sunt in urma ta.
    Mergea in spatele namilei fara a se sinchisi mult de inghesuiala. Cel din fata  era ca un bloc de piatra, trebuia sa te misti din calea lui. Multimea se scurgea din nou in aceeasi directie cu ei, chiar daca nu in acelasi ritm. Intrara intr-o galerie inalta. Parea sa fie un tunel vechi dupa cum fusesera taiati peretii in stanca. Acesti oameni nu aveau cum sa fi sapat astfel de galerii. Probabil aici fusesera surprinsi de Furtuna de foc.
    Domir continua drumul printre cei adunati ce asteptau, toti in blanurile acelea de animale, mirosind greu: femei, barbati, batrani, copii. Solo gandi ca alesese bine sa doarma singur in grota rece decat in duhoarea aceea. In fata lor, vanatorii-lup imbracati precum erau denumiti, in blanuri cenusii de lupi, vreo treizeci la numar, asteptau.
    Singurul ce se diferentia de toti cei prezenti prin imbracaminte era Calaretul, noul lor frate, pe care il priveau foarte curiosi, cum il urmeaza pe Domir spre locul inalt unde astepta Parintele. Inima ii batea tare, insa figura si-o pastra serioasa, impenetrabila."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
4
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

severgulea 12/06/2020 18:00
O poveste fantasy pe cat de condensata pe atat de provocatoare care pleaca de la premisa distopiei intunecate in care umanitatea e nevoita sa gaseasca o formula de supravietuire postapocaliptica. Iulian Bazarea ne introduce intr-un univers misterios si neospitalier in care forta bruta si viclesugul sunt mereu rezerve la indemana pentru a infrunta atmosfera de neincredere pierduta de ramasitele societatilor postapocaliptice. Pe langa o poveste densa in suspans si rasturnari de situatie, cu un protagonist memorabil si ambiguu moral, autorul ne aduce in atentie teme cu greutate din situatiile extreme> confruntarea dintre om si natura, tendintele superstitioase si mistificante care ne compenseaza fricile in lumi amenintatoare, diviziunea fundamentala ei-noi (o resursa adaptativa dar si infricosatoare in ordinea evolutiei) etc. Intr-o combinatie de fantasy cu ecouri filosofice, Iulian Bazarea livreaza o poveste care deschide prima fereastra spre un univers suficient de complex pentru a nu putea fi epuizat intr-un singur roman.
Arata mai mult
  • Like review icon 1
  • Add comments
elenatigau13 10/03/2020 14:36
O carte scrisa pentru sufletul meu. Am descoperit ca nu se poate lasa din mana, pana nu aflu ce se intampla mai departe.
Eu astept continuarea, Iulian. Ce se intampla cu Solo, Ivana? Si Vanatorii Lup? Despre toti vreau sa aflu mai departe ce le rezerva lumea lor arsa.
Multumesc pentru aceaste pagini, de o imaginatie pura.
Arata mai mult
  • Like review icon 1
  • Add comments
danaang 21/02/2020 12:00
Am mai spus că nu sunt fan distopii, însă cartea lui Iulian Băzărea merită citită. Începutul cărții are un parfum de “Game of Thrones”, cu un pustiu alb și un călăreț ce luptă pentru supraviețuire. Întreaga carte este, de fapt, o luptă pentru supraviețuire unde cei puțini rămași după marele incendiu ce a pârjolit totul la stadiul de cenușă încearcă să trăiască. Nu ai cum să nu îl îndrăgești pe Solo, eroul cărții, ce împrumută trăsături ale eroilor medievali, adaptate însă la realitatea cruntă a unui univers distrus. Ca cititor, te gândești, la un moment dat, cum ar fi dacă… Cam de asta nu îmi plac distopiile, dar asta mi-a plăcut. Mult.
Arata mai mult
  • Like review icon 1
  • Add comments
augusta 27/09/2019 15:38
Este un roman cu o viziune interesanta, care te pune pe ganduri , dar in acelasi timp iti da speranta .
Un fantasy fascinant, il recomand cu multa caldura !
Arata mai mult
  • Like review icon 1
  • Add comments

4 din 4 de rezultate

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one