Un roman noir de calitate, ce contine personaje bine conturate, un erou original si valoros, scene de crime recurente legate intr-un scenariu bine realizat dar, mai ales, care provoaca imaginatia.O carte alerta, de o mare calitate narativa, care se citeste cu sufletul la gura.

John Quantius are tot ce-i trebuie unui hot de talie mondiala. Critic de arta si proprietarul unei galerii din Paris, el executa din cand in cand si unele operatiuni misterioase in numele Vaticanului. Atunci cand cardinalul Di Lupo, apropiat al Papei, ii cere sa fure o vaza ce dateaza din secolul I, localizata in Bamberg, un orasel linistit din Austria, Quantius n-are nici cea mai mica idee cat de periculoasa se va dovedi aceasta misiune. Dupa unii, artefactul ar contine nici mai mult, nici mai putin, decat ultimul mesaj al lui Hristos.
Scris de Paul Hornet, castigator "La main a la pate".

Fragment:

" Ezita. De pe pasarela reperase cu binoclul doua aerisiri pe acoper Pareau prea mici ca sa lase un corp de adult sa treaca prin ele. „Spun li ca esti un copil, John." Dar se indoia ca aceasta convingere era ajuns. stia ca pe acoperis ar semana cu un fluture care asteapta sa r Intepat, de exemplu de un glonte de calibru mare. si totusi, pe acolo trebuia sa intre daca podeaua se dovedea impracticabila. Consac doua minute ascultarii garii, culcat pe traversele si pietricele balastului. socurile metalice continuau sa-si distileze partitia agogic la fel de frumoasa si subj uganta ca inceputul de la Ritualul primave al lui Stravinsky. Bataile nu rasunau niciodata in momentul in ca le asteptai.
Quantius scoase din sac o tija fina de otel si incepu sa sondeze, trecandu-si instrumentul printre spanile libere ale podelei. Se temee ca vagonul sa nu fie incarcat din loc in loc pana la refuz. Rabdator, sonda, si la fel de rabdator, bagheta se lovea de fundul vreunei cutii, dupa un traseu de cativa milimetri.
Acoperi in felul acesta mai multi metri patran in vreme ce timpul trecea ca si cum s-ar fi devorat singur. Totusi, intr-o parte a celel de-a doua usi laterale, bagheta i se infunda pana la garda. Putu sa delimiteze o zona goala destul de incurajatoare ca sa-si imagineze continuarea cu seninatate.
Examina sistemul de mentinere al scandurilor care formau solul vagonului. Erau prinse in stinghii de fier supuse traverselor metalice care asigurau structura miscatoare. Inainte sa-si deschida sacul s gandi la celalalt, la cel pe care-l ascunse sub locomotiva atelierulul Apoi isi scoase sculele: mai intai mica bomboana cu oxigen ca comprima 4 litri la 200 de bari presiune, pe care monta valva de reductie si manometrul. Puse totul pe o traversa si-i adauga o baterie de 12 volti, mult mai putin deranjanta ca un aparat de sudura Aceasta asigura amorsarea, Monta lancea termica pe butelie. Dupa o cugetare adanca, alesese, pentru o maniabilitate mai mare, trei lanci cie 80 centimetri fiecare. Erau alcatuite dintr-un tub metalic facut din fire de otel. Sistemul intreg avea mai multe avantaje apreciabile: depozitare minima, lipsa efectelor mecanice si deci a vibratiilor, fara tgomot asadar cu exceptia usoarei suieraturi a oxigenului.
Quantius desfasura in jurul lui patru bucati de panza ignifugata pe care le tintui de pardoseala. Atarnau pana la traversele caii ferate, o nstituind un soi de cusca ce facea scanteile invizibile. Se gandise aduca bucati transparente foarte stramte care formau lucarne pe ele patru laturi, ca sa pastreze vederea asupra mediului. Bucatile de panza pe care le putea ridica il acopereau ca niste jaluzele interioare. scoase apoi un mic aspirator semi-silentios care functiona cu baterii, pc care mesterise o intrare si o iesire. O palnie pe care o fixase aproape de punctul de fuziune urma sa aspire vaporii toxici proveniti din combustie. Aparatul ii refula dincolo de adapostul lui de panza.
Mai scoase din sac cateva cricuri mecanice, pe care le raspandi tn jurul lui. isi puse o masca de gaz pe fata, precautie suplimentara pe care o considerase indispensabila, in cazul in care aspiratorul l-ar lasa. Bransa bateria de amorsare la aprinzator, la varful lancii. Trebuia astepte atingerea unei temperaturi de 1.300 de grade inainte sa deschida robinetul buteliei. Apoi auzi fuga sub presiune a oxigenului pur care se inflama, hranindu-se din combustibilul care constituia prima rama de fier atacata de gazul arzator.
Scandurile aveau o latime de 20 de centimetri. Estima ca dupa rc va fi topit cinci rame si va fi exercitat presiune asupra scandurilor ucestea se vor desprinde de la sine la celalalt capat. Ar dispune astfel de o gaura in pardoseala de 1 metru latime pe 3,50 metri lungime, Nlificient de larga ca sa lase trecerea unui om purtand o vaza. Decisese sa-si abandoneze materialele de lucru in acel loc."