„As vrea sa nu fi trecut degeaba prin viata. Ploaia care cade acum pe streasina, pe geam si pe asfalt si care miroase si rasuna a vara as vrea s-o fixez, sa ramina aici pe foaia asta ca o pinza din cele facute sa nu piara, ca sa traiesc si eu cu ea, mereu in fiecare din picaturile ei, si ea prin mine, sa trecem impreuna prin toate vietile care vor urma si sa raminem vii ca acum, cind ii ascult rostogolirea.” (Cella Serghi)