Daca ar incerca sa cuprinda textul Confesiunilor in canoanele unui gen sau ale unei specii literare bine delimitate, un teoretician al literaturii ar avea de infruntat dificultati insurmontabile si ar constata pina la urma ca se afla in fata unei scrieri inclasabile. Relatare narativa? Fireste, dar pina la un punct si doar in prima parte. Efuziune lirica? Speculatie filosofica? Discurs critic interpretativ asupra textelor scripturale? Analiza psihologica? Fiecare in parte si toate la un loc, intr-un discurs practic indisociabil in componente. Abatere, intr-un fel, de la formele literare cunoscute, Confesiunile ne apar ca un text scris „dintr-o rasuflare“, fara o „schema“ prestabilita, ba chiar, la o lectura superficiala, plin de incoerente, reveniri si repetitii, lipsit parca de o unitate interioara. Pe de alta parte, nu este greu de observat ca prima parte este preponderent narativa, pe cand in partea a doua lipseste orice referinta evenimentiala, continutul fiind exclusiv speculativ si analitic.

Confesiunile Sf. Augustin sint una dintre cartile cele mai frecvent traduse si tiparite: culturile mari detin fiecare in parte, cateva duzini diferite, realizate, de-a lungul ultimelor trei-patru secole, dupa principii si cu finalitati diferite, incepand de la reproduceri strict literale si pana la parafrazari foarte libere. Simpla consultare a fisierelor marilor biblioteci, cum ar fi Biblioteca Nationala sau biblioteca Institutului de Studii Augustiniene din Paris, ne poate da o imagine elocventa asupra numarului mare de editii ale acestui text fundamental al culturii europene.

Dupa editia princeps a operelor Sf. Augustin, publicata de A. Dodo la Basel, in anul 1506, cele mai importante editii complete ale operei augustiniene care s-au succedat in timp sint: editia tiparita de marele umanist Erasmus, intre anii 1528–1529, de asemenea la Basel, cea a calugarilor benedictini de la manastirea Saint Maur, tiparita intre 1679-1700 la Paris, cea cuprinsa in tomurile XXXII–XLVII ale Patrologiei latine a abatelui Migne, marea editie bilingva Oeuvres comple¸tes de Saint Augustin, publicata in 32 de tomuri la Paris, intre anii 1869–1878 de Peronne, Ecolle, Vincent, Charpentier si H. Barreau (Confesiunile sint cuprinse in tomul al II-lea) si, in sfarsit, editia din seria Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum de la Viena, al carei tom al XXXIII-lea, aparut in 1896, este dedicat Confesiunilor.
Mare este si numarul manuscriselor care au conservat textul Confesiunilor, cele mai vechi datand din secolul al VII-lea. Diferentele, adesea importante, intre diferitele versiuni manuscrise au facut extrem de dificila sarcina filologica de restaurare a unui prototip cat mai apropiat de gandirea autentica a Sf. Augustin.