Volumul de fata propune o abordare de pionierat in domeniul concesiunii in spatiul juridic romanesc, intrucat imbina elemente de drept administrativ national cu elemente de drept comparat, dar atinge si aspecte tangentiale, inerente unei delimitari cat mai apropiate de adevar a concesiunii, care apartin dreptului civil, dreptului international privat si chiar si dreptului international public. Este analizat contractul de concesiune din Romania, in raport cu cel specific altor state ale lumii, dar si in contextul noului cadru legislativ al Uniunii Europene. Este analizat contractul de concesiune din Romania, in raport cu cel specific altor state ale lumii, dar si in contextul noului cadru legislativ al Uniunii Europene.

Din cuprins
- concesiunea forestiera, specie a contractului de concesiune de bunuri proprietate publica cap
- contractul de inchiriere emfiteotica
- parteneriatul public-privat si concesiunea de lucrari publice
- delimitarea contractului de concesiune de servicii publice de celelalte categorii de contracte de concesiune
- modul de solutionare a litigiilor privind contractele de concesiune de servicii publice
- concesiunea petroliera si concesiunea miniera
analiza aprofundata a cazului Rosia Montana

Puncte forte
abordare interdisciplinara, imbina elemente de drept administrativ national cu elemente de drept
- comparat, dar si de drept civil, drept international privat, international public
- referiri la legislatia europeana si internationala
- aspecte inedite din practica judiciara
- model de contract de concesiune
- ample referinte bibliografice
- index alfabetic detaliat
Fragment din carte:

"2.2. Criteriile de domenialitate publica

Pornind de la asertiunea conform careia regimul proprietatii este considerat ca „fiind diversificat si nuantat nu doar in functie de natura bunurilor obiect al aproprierii, ci si de scopul si modul utilizarii bunurilor si de calitatea titularilor", doctrina romana contemporana a identificat urmatoarele criterii de domenialitate:
✓ Criteriul naturii bunului este rezultatul ideii conform careia „fac parte din domeniul public toate bunurile nesusceptibile de proprietate privata". Acest criteriu a fost considerat insuficient, intrucat exista bunuri in domeniul public care „sunt susceptibile de a face obiectul proprietatii private". Este vorba de fapt despre acele bunuri aflate in proprietate privata, dar supuse unor reguli domeniale speciale. Aceste bunuri sunt guvernate de un regim de paza si protectie, care insa nu semnifica apartenenta lor la dorneniul public. Vom reveni in paginile urmatoare asupra semnificatiei stricto sensu si lato sensu a notiunii de domeniu public.
✓ Criteriul afectatiunii bunului serviciului s-a considerat ca extinde excesiv sfera bunurilor din domeniul public, intrucat exista numeroase servicii publice infaptuite prin intermediul unor bunuri proprietatea privata a unor intreprinzatori privati.
✓ Criteriul uzului public sau interesului public nu corespunde necesitatii identificarii tuturor bunurilor din domeniul public. S-a apreciat ca, odata ce uzul sau interesul public dispare, aceste bunuri reintra in circuitul civil. Cele doua criterii anterior mentionate, se regasesc in doctrina si cumulate sub denumirea „ criteriul afectarii bunului uzului sau interesului public" si sunt insuficiente unei riguroase delimitari a bunurilor domeniului public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
✓ Criteriul declaratiei legii reprezinta principalul mod de includere a unor bunuri in proprietatea publica. Bunurile care fac exclusiv obiectul proprietatii publice trebuie stabilite de lege, in concordanta cu prevederile constitutionale. Declaratia legii este „prim si principal criteriu de domenialitate publica" "