Considerat unul dintre cei mai importanti scriitori latino‑americani ai ultimului veac, privit (de Carlos Fuentes, conationalul sau) drept cel care a schimbat pentru totdeauna si hotarator chipul literaturii mexicane, Octavio Paz, laureatul Premiului Nobel din anul 1990, este nu doar un mare poet contemporan, ci si un eseist de exceptie. (...)

Aparut in anul 1974, in spaniola si engleza, eseul pe care Paz il dedicaliricii moderne, Los hijos del limo: del romaticismo a la vanguardia /Children of the Mire. Modern Poetry from the Romanticism to the Avant‑Garde, are la baza ciclul de conferinte pe care autorul le‑a tinut la Universitatea Harvard, intre 1971 si 1972, in calitate de titular al catedrei Charles Eliot Norton. In noua editie a cartii, revazuta si completatade catre autor – publicata in 1991, la Harvard University Press – sunt aprofundate si extinse interpretarile cu privire la relatia dintre poezia modernasi esenta temporalitatii. De asemenea, Octavio Paz dedica acum pagini substantiale operei reprezentantilor suprarealismului, creatiei lui Pound si liricii asiatice, pentru a oferi cititorilor un text dens si pasionant, care sa‑i ajute sa intuiasca in mod cat mai adecvat sensul epocii contemporane. Cele sase capitole ale textului sunt construite in jurul conceptului de modernitate, care l‑a preocupat si in scrierile anterioare, numai caacum fundamentul gandirii lui Paz este reprezentat de ceea ce el considera a fi „o traditie contrara”. - Rodica Grigore

„Intre ceea ce vad si ceea ce spun,
Intre ceea ce spun si ceea ce nu spun,
Intre ceea ce nu spun si ceea ce visez,
Intre ceea ce visez si ceea ce uit
Poezia.” - Octavio Paz