De-as fi intrebat care-i substantivul cel mai potrivit pentru a le defini atitudinea fata de viata, as raspunde fara sovaire: inradacinarea. Prin casa, batatura si gradina lor — care laolalta li-s vatra — prin biserica satului, prin locasul de veci al stramosilor, prin locul de aratura ori de pasune, prin stana, prin orizontul lor limitat in kilometraj, dar nu si in potente spirituale, satenii din Rohia, din cat mi-a fost dat sa cunosc din intreaga tara a Lapusului, imi apar din ce in ce mai limpede a fi infipti intr-o realitate cu desavarsire nesordida, neingraditoare, nesubjugata vorbelor fara continut; intr-o realitate afectiva ampla si cuminte, la jumatatea drumului (distantei) dintre cer si pamant... Un neam de oameni duri, negrabiti in a-si acorda prietenia, stima ori increderea, dar ospitalieri, surprinzator de manierati, neamagiti, neincruntati, neposomorati, iubitori de frumos si chiar de falnicie, darnici — si mai presus de orice destepti (anevoie poti interpune un val intre ochii lor si realitate), neiubitori de orice fel de fals idealism, cu gandul la o judecata unde vor fi luate aminte faptele, nu vorbele mestesugite ori incalcite. - Monahul Nicolae Delarohia

Cand debuta, iconoclast, in 1934, cu volumul de parodii "In genul... tinerilor", semnat Antisthius, Nicu Aureliu Steinhardt, tanarul de 22 de ani, licentiat si, peste doi ani, doctor in drept, nu putea sa prevada ca destinul sau se va impleti inextricabil la un moment dat cu cel al colegilor de generatie pe care atunci ii contesta, fara a-i cunoaste personal. Departe de a fi cel mai spectaculos, destinul sau s-a constituit dintr-o suita de paradoxuri, fiind la acea data cel mai putin previzibil. Noica a ramas, asa cum i se revela lui Steinhardt din volumul Mathesis, robit conceptului si abstractiunilor pure. Emil Cioran va ramane acelasi disperat si sceptic din cartea "Pe culmile disperarii", Mircea Eliade, un indianist si un cercetator al religiilor ca si un prozator al fantasticului, iar Eugen Ionescu — autorul celebrului Nu — un negativist in lupta cu absurdul. Niciunul nu i-a purtat pica pentru pastisele sale, si aceasta nu numai fiindca atmosfera literara era atunci mai destinsa, mai bonoma, dainuind inca spiritul anecdotic al Junimii, dar, mai ales, datorita altitudinii intelectuale a colegilor de generatie amintiti aici. - Florian Roatis