Dama cu camelii - Alexandre Dumas, fiul

Mi-a placut romanul in primul si in primul rand pentru stilul scrierii. Intrucat sunt pasionata de memorii, de jurnale, de scrierile la persoana I, in care se relateaza simtirile, emotiile, parerile proprii ale scriitorului, care ma determina sa ma identific cu acesta ori cu alte personaje, cartea de fata bineinteles ca mi-a captat atentia cu primele randuri citite. La acestea adaug libertatea scrierii si sinceritatea cu care sunt relatate faptele. Desi vietile personajelor sunt imorale si parerea mea despre majoritatea faptelor din carte este una negativa, intrucat nu sunt de acord cu ceea ce faceau acestea (cu toate acestea, bineinteles ca din orice carte care relateaza ceva contrar principiilor noastre, putem invata ceva pozitiv; totul depinde de atitudinea cu care privesti lucrurile), pot sa spun ca m-a impresionat romanul, dar poate aceasta tot din cauza stilului scrierii, care ma da gata de fiecare data cand il intalnesc in carti. Interesul pentru evolutia destinelor personajelor iarasi a fost un factor care m-a determinat sa o citesc pana la capat cu nerabdare si emotie.

Mirifica !!

Dama cu camelii este o carte odioasa, dar scrisa foarte bine, intocmai ca Lolita. Aceasta nu este o poveste de dragoste, ci istoria unei iluzii: a unui domn fata de o cocota de lux. Avand in vedere ca romanul are nuante autobiografice, nu am cum sa nu scriu o critica elaborata asupra personajului-narator.Povestea de baza sta in felul urmator: la inceput, naratorul este un domn care participa la o licitatie post-mortem si cumpara o carte ce-i apartinea Margueritei Gautier. Ulterior, naratorul devine Armand Duval, fostul amant al raposatei, care se prezinta la usa domnului nostru pentru a incerca sa rascumpere volumul. Astfel, ajunge sa-i povesteasca intreaga lor istorie tragica. Avem asadar parte de o naratiune in rama, naratorul initial repetand cu fiecare ocazie ca cititorul are in fata o poveste adevarata, pe care el s-a simtit indatorat sa o scrie pentru ca, citez, povestea Margueritei constituie o exceptie; caci daca ar fi constituit o generalitate, nu ar mai fi meritat s-o scriu. In paragraful anterior vrea sa ne asigure ca nu toate femeile din categoria Margueritei sunt capabile sa faca ce a facut ea, referindu-se la faptul ca aceasta a cunoscut dragostea adevarata, ca a suferit enorm si ca a murit din pricina acestei iubiri. Astfel se poate rezuma pe scurt problema cea mai mare pe care am resimtit-o in paginile acestei carti de la inceput si pana la final.Nu exista o diferenta prea mare intre mentalitatile celor doi naratori. Initial, barbatul cumpara cartea la licitatie pentru ca o cunostea pe Marguerite din vedere si nutrea un sentiment de mila si asa-zisa empatie pentru conditia ei, considerand-o totodata, ca orice barbat, frumoasa si fiind foarte curios sa afle mai multe despre viata ei fara a se implica personal insa. Cartea se dovedeste a fi un dar facut ei de catre Armand, un roman care se presupune a spune o poveste asemanatoare cu a lor. Prin faptul ca stim de la inceput ca tanara femeie este moarta, Dama... ma duce cu gandul la Invitatie la vals a lui Drumes, care vorbeste totusi despre o poveste de dragoste mai bine inchegata decat aici (desi acum incep sa am dubii si in privinta acelui roman), unde este vorba doar despre proiectiile personajelor, unul asupra celuilalt. A venit in sfarsit vorba sa va spun la ce ma refer.De la bun inceput, Armand se indragosteste pe loc de Marguerite si incearca tot felul de metode pentru a-i intra in atentie. Cand reuseste in sfarsit sa ajunga la ea acasa, impreuna cu doi prieteni comuni de-ai lor, gaseste momentul oportun de a-si face cunoscute sentimentele fata de ea. Desi nu isi mai vorbisera decat o data, Armand o iubea deja in tacere de doi ani inainte de a se putea revedea. De notat este faptul ca Marguerite suferea de tuberculoza si stia ca nu mai are foarte mult de trait, in special avand in vedere stilul ei de viata plin de petreceri si orgii. Marguerite decide sa-i dea crezare lui Armand si sa-l lase sa devina amantul ei, insa ii impune anumite reguli, precum aceea de a nu deveni gelos si a nu o pune sa dea explicatii. Avand in vedere pozitia ei, aceea de cunoscuta femeie intretinuta pe care toti parizienii o doreau, cerintele ei au sens in acest context, insa bineinteles ca Armand nu le poate respecta, in pofida promisiunii sale.In doar cateva zile, barbatul reuseste sa se innebuneasca singur si sa o judece pe Marguerite in mintea lui in fel si chip. Tot timpul, pana cand ajunge sa o subjuge, o vede drept o victima, o femeie ce trebuie salvata de propriile sale decizii, de stilul luxos de viata pe care si l-a ales. Argumentul sau este tot timpul: daca ma iubesti si tu, de ce nu renunti la intregul tau stil de viata pentru mine?. De aici spun ca, dupa ce ca Armand este (pentru vremurile noastre) extrem de misogin si traieste mai mult in capul lui decat in realitate, povestea dintre cei doi nu are cum sa fie una de dragoste, din moment ce el vrea sa schimbe lucruri fundamentale la Marguerite, lucruri prin care ea se identifica. Rapindu-i ulterior aceasta identitate si aratandu-i iubirea adevarata, monogama, se pune problema, in mod logic, daca Marguerite poate suporta aceasta forma de trai (avand datorii din urma si alte cheltuieli de sustinut, mult prea costisitoare pentru Armand) sau daca se va intoarce la stilul de viata cu care se obisnuise. A se nota ca Marguerite este, de asemenea, foarte tanara, amandoi avand putin peste douazeci de ani. Cu toate acestea, punctul culminant este unul surprinzator, care schimba dinamica romanului.Ce este frapant este ca, de fiecare data cand Armand nu obtine ce vrea si ce i se pare ca merita de la Marguerite, o judeca pentru postura de *****, de femeie ingrata, fara suflet si scrupule, insa de fiecare data cand comportamentul ei se potriveste idealului sau de relatie, ea este pura, o fiinta virginala; el isi imagineaza astfel ca este primul si singurul ei barbat pentru faptul ca ea nu i-a iubit pe ceilalti amanti ai sai din trecut. Vorbeste mereu in termeni de a o avea doar pentru el, a fi a lui. Pe de alta parte, vorbeste despre onoare si pastrarea numelui familiei sale, care joaca ulterior un rol important in poveste. De la inceput pana la sfarsit, Armand nu poate depasi aceasta limitare in gandire, aceasta viziune ingusta si discriminatorie fata de femeile usoare. Ba chiar, la un moment dat, spune despre o alta ca ar putea reprezenta pentru un barbat ceea ce reprezinta Marguerite pentru el, desi o desconsidera pe acea femeie din toate punctele de vedere; din asta inteleg ca i se pare ca el este cel care ii ofera valoare Margueritei, ca tocmai iubirea lui o face sa fie dezirabila intr-un fel, ca e un accident ca s-a indragostit de ea, luandu-i astfel orice caracteristica personala si proprie prin care cineva s-ar fi putut indragosti de ea ca om.De altfel, si mai grav este faptul ca identitatile amandurora sunt bazate doar pe rolurile pe care acestia le joaca unul fata de celalalt, prin urmare, cum se poate vorbi despre iubire atunci cand cei doi nici macar nu se cunosc cu adevarat? Aceasta este critica cea mai mare pe care le-o aduc tuturor scrierilor ce apartin curentului romantic.Inteleg perfect ca in anul 1848, cand a aparut initial cartea, mesajul transmis avea probabil o tenta pozitiva prin revelarea faptului ca unele prostituate au suflet si sunt capabile de iubire, insa eu traiesc in 2020 si o voi judeca dupa mentalitatea de acum. La inceputul editiei pe care am parcurs-o eu este o prefata in care Angelo Mitchievici se intreaba sau ne intreaba cum reusesc anumite carti (cu precadere cea de fata) sa dainuie in timp. Eu cred ca am raspunsul sau l-am aflat dupa terminarea acestei lecturi. In primul rand, cred ca toti scriitorii care au scris in secolele din urma si au ramas astazi la fel de actuali si placut de parcurs sunt cei care traiau si atunci ahead of their time. Sunt in general scriitorii care au uimit publicul si cand au publicat initial si continua sa ne uimeasca sau sa ne faca sa-i citim pentru ca, avand in vedere ca operele lor sunt atemporale (netinand profund cont de curentele de atunci, neaparat, sau de alte reguli de scriere impuse de vreme), automat si temele pe care le-au abordat sunt dintre cele mai universale. Dama cu camelii este o carte scrisa foarte bine, un roman psihologic maiestuos, Dumas-fiul fiind, prin urmare, un scriitor care in continuare poate crea efectul de wow din timpul vietii lui. Totusi, consider ca avem o nevoie constanta de reactualizare a culturii noastre si a idealurilor pe care ni le cream prin intermediul artei.Si in ziua de astazi sex workers sunt persoane foarte controversate, iar in discutie apar adeseori termeni precum moralitate sau pacat. Tocmai pentru ca am evoluat, consider ca nu mai este cazul sa dam crezare unei gandiri care le dezumanizeaza pe aceste persoane. Daca cineva alege sa isi traiasca viata prin dezmat, intocmai ca domnisoara Gautier, poate sa faca acest lucru fara sa fie judecat sau marginalizat de oamenii care aleg un stil diferit de a trai. Nu trebuie sa fie deloc ceva surprinzator faptul ca prostituatele pot simti iubire, pentru ca prostituatele sunt oameni. Probabil ca romanul a fost foarte indraznet pentru vremea lui, insa faptul ca naratorul continua sa se disculpe pana la sfarsit imi lasa totusi un gust amar. Chiar daca Armand si-a regretat in cele din urma comportamentul, concluzia sa a ramas una la nivel particular, fata de Marguerite, si nu cu privire la toate femeile din categoria ei.Imi vin mereu in minte spusele lui Stephen King: finalul unei carti trebuie sa ne aduca o concluzie despre lume, nu despre poveste. Dama... este o carte care m-a tulburat profund, foarte graitoare pentru secolul in care a fost scrisa, dar pe care trebuie sa avem grija sa nu o internalizam, sa nu idealizam sub nicio forma relatia dintre Armand si Marguerite ca fiind ceva de dorit, fiindca ea se bazeaza pe prejudecati si temeri. Singurul motiv pentru care aceasta tanara atat de sigura pe ea ii accepta dragostea lui Armand, care ulterior ii aduce sfarsitul mai repede decat era cazul, e faptul ca el i-a aratat basic human kindness, iar ea, fiind neobisuita cu astfel de gesturi, cade in plasa unei viziuni romantice asupra vietii care o face sa-si urasca propriul trecut, negandu-si astfel o mare parte din existenta si identitate. Haideti sa nu perpetuam aceasta forma de legatura.Aceasta nu este o poveste de dragoste, iar singurul motiv pentru care o sa-i acord un rating mediu este stilul de scriere; sunt complet dezgustata de continut, de tot ce inseamna Armand Duval si, prin asociere, cel mai probabil, de viziunea lui Dumas-fiul asupra femeilor.

A fost odată o dama și ea avea camelii si-a luat teapa în dragoste asa se intampla mereu bine io va zic din ce am auzit ca n-am citit-o încă ma gandesc s-o citesc anu ista 2020 pandemicos

Faptul etern al unei iubiri care nu se poate implini, prin urmare o iubire tragica? Pe muchie de cutit, aceasta iubire devine mai intensa, mai dramatica decat orice iubire amenintata sau interzisa.