Imprumutand elemente din traditia biblica, din folclorul idis si din legendele europene, povestirea initiatica Deodata in adancul padurii ofera o parabola magistrala despre toleranta, compasiune sI speranta.

Un sat pierdut intre munti, inconjurat de paduri sumbre si stapanit de teama si tristete. Candva, demult, un blestem pare sa-l fi lovit: toate vietatile — insecte, pasari, caini, pisici, chiar si pestii din rau — l-au parasit. Inspaimantati de o creatura misterioasa pe care o numesc Nehi, oamenii se inchid in case, seara de seara, si nu le dau voie copiilor sa intre in padure. Mai ales tacerea bantuie mica asezare, caci nimeni nu vrea sa-si aminteasca, nici sa vorbeasca de animalele pierdute si de viata de dinainte. Insa doi copii curajosi, Mati si Maia, sunt atrasi de taina intunericului si se hotarasc sa afle ce se ascunde in adancul padurii si in inimile oamenilor.

Daca ai fi Jung, ai identifica precis in Deodata in adancul padurii motive primordiale si universale. Daca ai fi istoric, ai gasi niste para¬le¬lisme istorice evidente. Daca ai fi biograf, gandul te-ar purta spre extraordinara carte a lui Oz, Poveste despre dragoste si intuneric, dato¬rita radacinilor comune. Dar daca esti cititor, atunci pregateste-te pur si simplu sa fii fermecat. N-ai sa recunosti nimic altceva si te vei vedea doar pe tine insuti. - Ian Sansom, The Guardian

Traducere de Ioana Petridean