Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii, in sfarsit, de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, doar sa mori nu!

Fragment din carte:

"Nu ne marturisim altcuiva mahnirile decat ca sa-l facem sa sufere, ca sa le ia asupra lui. Daca am vrea sa-l legam de noi, nu i-am impartasi decat suferintele noastre abstracte, singurele pe care se reped sa le accepte toti cei care ne iubesc.
*
Nu-mi iert faptul ca m-am nascut. E ca si cum, strecurandu-ma in aceasta lume, as fi profanat o taina, as fi calcat cine stie ce legamant important, as fi comis un pacat de o gravitate fara seaman. Totusi, mi se tampla sa fiu mai putin transant: nasterea imi pare atunci o calamitate pe care as fi nemangaiat sa n-o fi cunoscut.
*
Gandirea nu e niciodata nevinovata. Ne ajuta sa ne rupem lanturile tocmai pentru ca e nemiloasa, pentru ca inseamna agresiune. Eliminand ce are ea mai rau si chiar demonic, ar trebui sa renuntam la insasi ideea mantuirii.
*
Calea cea mai sigura ca sa nu gresesti e sa subminezi o certitudine dupa alta. Faptul ca tot ceea ce conteaza a fost facut in afara indoielii ramane insa la fel de evident.
*
De multa vreme, dintotdeauna, simt ca lumea aceasta nu e ce-mi trebuia si ca n-as putea sa ma deprind cu ea; numai si numai asa am dobandit o farama de orgoliu spiritual, propria-mi existenta aparandu-mi ca mutilare si secatuire a unui psalm."