Divina Comedie: Infernul, Purgatoriul, Paradisul (vol. I – II – III)

Editie anastatica (aparuta in trei volume) dupa versiunea romaneasca a Divinei comedii semnata de George Cosbuc si publicata de Editura Cartea Romaneasca din Bucuresti intre anii 1924 si 1932 (sub ingrijirea si cu comentariile lui Ramiro Ortiz). Proiect editorial insotit de prefata Irinei Papahagi, specialista in traducerile din Dante Alighieri in Romania.

* * *

Ajunsi la capatul acestei incursiuni in tehnica, arta si conceptia traducerii cosbuciene, putem afirma ca poetul a surprins adesea, cu finete de filolog si hermeneut, trama intelectuala si structurala descrisa de rimele lui Dante. Traducatorul-comentator si-a indreptat atentia cu precadere asupra acelor pasaje din poem a caror tematica sau ale caror elemente veneau in sprijinul tezelor sustinute de Comentariul sau la Divina Comedie. Este vorba despre un dublu mecanism de abordare a poemului dantesc: pe de o parte, traducerea preceda cronologic comentariul si prin urmare il genereaza, pe de alta parte, cu un parcurs in oglinda, comentariul duce la o ulterioara revizitare a anumitor pasaje din traducere. Merita reluata, in incheiere, observatia Luisei Valmarin: „in cazul lui Cosbuc, traducerea dantesca transforma poetul in filolog”. Dupa cum s-a vazut, insa, vocea distincta a poetului nu dispare in spatele eruditiei filologului, ci, alaturi de acesta, construieste acel „suflet dantesc” al lui Cosbuc, care face ca traducerea sa fie cu adevarat remarcabila. - Irina Papahagi

* * *

Iata, o, prietene cititor, cele ce trebuiai sa stii, mai inainte de a urca treptele maretei catedrale romanice, care-ti rasare inainte severa, tainica si solemna, in misterul simbolurilor sale, si totusi minunat de armonioasa in proportiile sale desavarsite, in admirabila concordanta a celor mai mici amanunte cu planul general al edificiului; mistic de fermecatoare in recea adancime a navelor intunecoase, luminata ici-colo de viile culori ale frescelor, ale vitraliilor, ale auriturilor discrete; inveselita de albul de marmora al grupurilor demne de Michelangelo, risipite prin capelele impodobite de basoreliefuri foarte delicate, care amintesc arta rafinata a lui Donatello. Intra: esti initiat si marele spirit dantesc, marea arta severa, crestina si catolica a Evului Mediu italian se va arata in intregime sufletului tau latin si crestin, nobilului tau suflet de strajer latin la hotarele lumii slave si bizantine. Dar intra cu fruntea nobil de ingandurata si crestineste cucernica, ca toate sufletele mari inaintea misterului lumii de-apoi! Esti demn sa intri. Veacurile de suferinta te-au purificat. Sub vreun amanunt slav sau bizantin a vestmantului tau, inima ti-a ramas adanc latina si nu poate fi nepasatoare inaintea celui mai mare poem al latinitatii. Nu a ramas nepasatoare inima lui Cosbuc, cel mai roman dintre poetii romani, care a simtit tot farmecul artei lui Dante si a lucrat timp de 15 ani la opera uriasa! Intra; multumita lui, tu intri acasa la tine; primeste cu recunostinta darul pe care cu marinimie regeasca a voit sa ti-l faca din aceasta capodopera a omenirii! - Ramiro Ortiz