Pamela Darby are nevoie de un barbat – preferabil un scotian brutal din Tinutul Muntos, cu mai multi muschi decat creier. Hotarata sa isi salveze sora de la a-si vinde virtutea, frumoasa inventiva are nevoie de un exemplar masculin nemaipomenit care sa se dea drept mostenitorul de mult pierdut al unui duce. Pamela planuieste sa puna mana pe generoasa recompensa oferita si apoi sa-si vada de drum. Din fericire pentru frumoasa cu ochi de chihlimbar, talharul seducator care tocmai le oprise trasura s-ar fi putut dovedi barbatul de care avea nevoie…
    Connor Kincaid renuntase la visul de a restabili onoarea clanului sau. Iar acum, aceasta englezoaica plina de curaj ii cere sa ia parte la o sarada riscanta, in urma careia ar fi putut ajunge amandoi la spanzuratoare. Nefiind barbatul care sa refuze o provocare sau care sa se poata impotrivi farmecelor unei femei frumoase, Connor incheie pactul cu diavolul si le pecetluieste soarta amandurora. Talharul scotian si englezoaica pornesc intr-o calatorie infernala spre Londra, fiind dusmani si aliati in acelasi timp – o femeie care nu are decat de castigat si un barbat care nu are nimic de pierdut… in afara de inima lui.
    Fragment din romanul "Doamna si talharul" de Teresa Medeiros:

    „Se parea ca, in timp ce noua ei croitoreasa frantuzoaica insaila cateva rochii pe care sa le poarte pana cand restul trusoului avea sa fie terminat, pe Connor il vizitase croitorul lui.
    Transformarea lui din talhar de drumul mare in gentleman era acum desavarsita. Purta pantalonii eleganti din piele de caprioara, vesta aurie cu dungi si fracul negru de parca s-ar fi nascut cu ele. Cum pantalonii stramti se opreau chiar sub genunchi, o pereche de ciorapi simpli, de matase, ii acoperea gambele puternice. Purta pantofi negri, lustruiti, si o lavaliera alba ca zapada, cu un singur nod simplu, ce ii urmarea linia severa, arsa de soare, a maxilarului.
    Straniu, nu parea mai putin periculos decat prima data cand se intalnisera. In loc sa ii indulceasca trasaturile aspre, capcanele civilizatiei nu faceau decat sa i le adanceasca.
    Pamela rasufla usurata cand observa ca nu cedase capriciilor schimbatoare ale modei si nu isi taiase parul. Il purta inca strans la ceafa. Degetele incepura sa o arda de dorinta navalnica de a-i desface panglica de catifea si de a se cufunda printre suvitele dese.
    Cand se apropie de baza scarilor, trecandu-si usor degetele inmanusate de-a lungul balustradei din mahon, el ii facu o plecaciune gratioasa.
    - Domnisoara Darby.
    - Milord, raspunse ea afectat, facandu-i o reverenta la fel de gratioasa dupa ce cobori si ultima treapta.
    El isi indrepta tinuta, cu ochii scanteindu-i de incantare. Cand se apleca pentru a-i sopti la ureche, rasuflarea lui calda ii dezmierda buclele ridicate in coc, trimitandu-i un fior de placere pe sira spinarii.
    - Sper ca ai reusit, in sfarsit, sa-ti inlocuiesti toti pantalonasii aia zdrentuiti.
    - O, noii mei pantalonasi vor fi gata abia saptamana viitoare. Asa ca am decis sa nu port deloc, il anunta ea zambindu-i dulce.
    El ramase cu gura deschisa dar, inainte sa ii poata raspunde, un scartait ascutit ii preveni ca un valet impingea scaunul cu rotile al ducelui pe podeaua din marmura in directia lor.
    - Am venit doar sa va conduc, spuse ducele. Astrid este aproape gata. Va veni in cateva minute.
    Cand Pamela si Connor facura un schimb de priviri rezervate, ducele isi freca mainile una de alta, cu ochii stralucindu-i de o emotie ce putea la fel de bine sa fie rautate sau bucurie.”