„Dogmatica Bisericii Ortodoxe” de Sfantul Iustin Popovici (1894-1979) – tradusa pentru prima data in limba romana dupa originalul in limba sarba – reprezinta cea mai importanta opera de teologie dogmatica a ultimelor veacuri.
Alaturi de Sfantul Nicolae Velimirovici, Sfantul Iustin Popovici a fost cel ce a declansat renasterea spirituala a poporului sarb si aparatorul zelos al dreptei credinte in  timpurile de cumpana la inceputul secolului XX. Opera sa cuprinde peste 40 de volume, dintre care 30 publicate in sarba, multe din ele fiind traduse in greaca, franceza, engleza etc.
Pentru Sfantul Iustin Popovici, dogmele, adevarurile vesnice despre Dumnezeu, lume si om, sunt realitati in care nimic nu este trecator, muritor si fictiv. Prin dogme, credinciosul se hraneste si treptat se elibereaza de tot ceea ce este pacatos, trecator, relativ si muritor. Prin asceza si cu ajutorul harului Duhului Sfant, omul isi preschimba chipul dupa cel al lui Hristos. Devine astfel faptura noua, dumnezeiesc-omeneasca, vesnica, netrecatoare si fericita.
In conceptia Sfantului Iustin, dogma principala este Insusi Mantuitorul Hristos. El – Calea, Adevarul si Viata – este dogma absoluta, niciodata micsorata sau schimbata, din care izvorasc, „precum razele din soare” toate celelalte dogme, adevarurile care din El purced si la El conduc. Prin dogme, omul iubitor de Adevar traieste in Biserica si prin Biserica, in Trupul lui Hristos.

Traducere: Zarko Markovski