„In reusita — mondiala — a lui Eliade, ca si in aceea a lui Brancusi, e implicata o lectie pe langa care nu putem trece in starea de roza ebrietate a patriotismului local. si Eliade, si Brancusi dovedesc ca se poate ajunge in miezul lumii, din orice margine a ei. Ca centrul poate fi vizat din orice punct al cicumferintei. si mai ales ca rostul oricarui punct al circumferintei e sa-si caute centrul si sa-l «informeze» cu intreaga bogatie a marginalitatii sale. Accesul la universalitate al oricarei valori locale se asigura printr-un bine simtit dozaj intre specificitate si adaptare. Abuzul adaptarii creeaza anonimatul cosmopolit al dezradacinarilor de tot soiul. Abuzul specificitatii sfarseste in teribilism provincial si caricatura. Ferit de asemenea extreme, Mircea Eliade evolueaza armonios in spatiul dintre ele.“

Andrei Plesu