Se spune ca prima iubire nu se uita. Unii sustin ca e ceva magic, altii ca e doar o chestiune de compatibilitate chimica intre doua persoane. Aurora Liiceanu arata cum privesc prima dragoste scriitorii, pe de o parte, si oamenii de stiinta, pe de alta. Vom vedea cum isi povestesc prima iubire Turgheniev, Vladimir Nabokov sau Orhan Pamuk si cum o analizeaza psihologii, biologii sau filosofii. Vom gasi istorii despre iubiri impartasite, iubiri neimpartasite, iubiri cu final tragic sau fericit, dar si studii care enumera simptomele fizice caracteristice indragostirii. Si poate vom intelege de ce unii se intorc dupa ani la prima lor iubire si de ce indragostiti de pretutindeni continua sa-i scrie si azi Julietei.

Din cuprins:
Yasunari si Hatsuyo: o prima iubire tragica • Masenka, cu sprincenele minunat de neastimparate • Trandafirul negru • „Colosala iluzie” a lui Gatsby • Prima iubire, indragostitii si reciprocitatea • Iubirea si politica sinceritatii • Cind iubirea dispare: jalea lunga a vaduviei • Shakespeare for ever
Fragment din roman:

"Naivitatea induiosatoare a adolescentei

Vladimir, si el, a fost cucerit de farmecul Zinaidei si, indiferent de ce credeau admiratorii ei, s-a pus in rolul de a cere afectiunea fetei, fara sa realizeze ca pentru ceilalti el era in afara jocului. Uneori avea impresia ca Zinaida are o slabiciune pentru el. Ca intre el si ea exista un fel de complicitate la care tinea foarte mult si care-l incuraja sa fie cat mai des in preajma ei. Dar, alteori, ea il facea sa simta diferenta de varsta dintre ei, il trata ca pe un baiat mai marisor si chiar il sfatuia sa se ocupe de fratele ei, cu doar patru ani mai mic decat Vladimir.
O admira, imaginea ei il urmarea mereu. Traia „un sentiment de ceva nou si dulce". Ii scruta tot timpul figura, expresia fetei, intr-o neobosita cautare a starii ei psihice. I se parea uneori ca e visatoare si tandra, cu gandurile in alta parte si cu un zambet misterios, enigmatic. Ah, cat de mult isi dorea sa stie ce ascunde acel zambet! Sa-i dea un sens, sa-i spuna ceva despre ea, despre ce era in sufletul ei. O stare de neliniste, de sperante si presentimente pusese stapanire pe mintea si sufletul lui Vladimir. Trecea de la o stare la alta. Cand plin de sperante si increzator intr-un viitor fara contur, cand trist si singuratic. Era speriat de ceva, dar si atras de tot ce i se intampla. Imaginatia il facea sa viseze, ca dupa un timp sa simta deznadejde si sa suspine nefericit. Simtea, avea un presentiment ca ceva se va intampla. Iar „aceasta asteptare imi invaluia intreaga fiinta, o respiram, o simteam in fiecare picatura de sange, era destinata sa se intample curand".  "