Filmul BEN HUR, de altfel o ecranizare după romanul lui Lew Wallace, „Ben-Hur: A Tale of the Christ” („Ben-Hur: O poveste despre Cristos”, apărut în 1880) m-a impresionat din prima, iar după ani de zile nu mi-am schimbat părerea. O superproducție hollywoodiană din vremurile de aur ale cinematografiei americane.

BEN HUR (1959), a treia ecranizare după romanul lui Lew Wallace, „Ben-Hur: A Tale of the Christ” („Ben-Hur: O poveste despre Cristos”, apărut în 1880), o megaproducție hollywoodiană, foarte costisitoare la nivelul anilor 1950, dar, un efort răsplătită pe măsură, dacă ţinem cont de încasările de aproximativ 75 milioane de dolari. Câştigator a numai puţin de 11 premii Oscar, filmul mi-a lăsat o impresie plăcută. Printre alte scene care m-au impresionat, aș putea aminti scena cursei de care.

Cel mai bun film, oferit producătorului Sam Zimbalist

Cel mai bun actor, oferit actorului Charlton Heston

Cel mai bun rol secundar masculin, oferit actorului Hugh Griffith

Cel mai bun regizor, oferit lui William Wyler

Cele mai bune decoruri, oferite colectivului format din William Harining, Hugh Hunt și Edward Crofogno

Cea mai bună imagine color, oferită lui Robert Surtees

Cea mai bună creație de costume, oferită lui Elisbeth Hoffenden

Cele mai bune efecte speciale, oferite colectivului format din A. Arnold Gilepsie (vizuale), Robert MacDonald (vizuale) și Milo B. Lory (efecte acustice)

Cel mai bun montaj, oferit colectivului format din John D. Duning și Ralph E. Winters

Cea mai bună muzică de film, oferită lui Miklós Rózsa

Cea mai bună coloană sonoră, obținută de Franklin Milton