Dacii, o distribuție românească (Amza Pellea, Emil Botta, Mircea Albulescu, Sergiu Nicolaescu) și internațioanlă (Pierre Brice) de luat în seamă, însă un film care nu reușește să depășească un anumit nivel.

DACII (1966) reprezintă o coproducție româno-franceză din 1966, regizată de Sergiu Nicoleascu, de fapt, debutul regizoral al acestuia.

În rândurile de mai jos, îi voi lăsa pe criticii adevărați să emită judecăți de valoare vis a a vis de lungmetrajul românesc DACII.

"Corifeii cinematografiei românești (Mihnea Gheorghiu, Eugen Mandric), renăscute prin investițiile făcute de Gheorghiu-Dej în Studioul Cinematografic București, s-au gândit să încerce să-i afirme pe daci pe scena europeană („să arătăm stimă față de strămoși”), asemenea vikingilor sau goților, și în același timp să obțină un bun profit în valută forte, printr-o superproducție cu distribuție internațională, în colaborare cu o casă de filme occidentală. Așa au apărut în film Pierre Brice (Severus), Marie-José Nat (Meda) și George Marshall (Fuscus), lângă Amza Pellea (Decebal) și György Kovács (Domițian), într-o producție de amploare ce a mobilizat mari resurse financiare, dar și mai mulți figuranți pe gratis ca oricând (circa 20.000) din rândul militarilor în termen ai forțelor armate socialiste.

În Occident, mândria cinematografiei socialiste românești a fost considerată „plicticoasă în pofida scenelor de mare spectacol, și de o dezolantă sărăcie intelectuală și artistică”. În consecință, dacii nu au făcut carieră în arena internațională. În schimb, critica și publicul românesc au ovaționat filmul. Românii i-au perceput însă pe romanii cuceritori nu ca pe niște imperialiști agresori, ci mai degrabă ca pe amenințătorii și spoliatorii sovietici, iar în Decebal l-au întrevăzut pe conducătorul luminat și omenos pe care sperau să-l aibă în tânărul și promițătorul Ceaușescu."