Cea mai buna armata din cate au existat vreodata, armata lui Hitler, a pierdut razboiul. In schimb, Germania a repurtat o victorie incontestabila asupra evreilor: a reusit sa-i scoata din Europa. In Holocaust, toate episoadele antisemitismului istoric s-au acumulat ca intr-un varf de lance, implinind, prin "solutia finala", mersul negativ al spiritului european impotriva lui insusi. Pentru Imre Toth, hegelian prin formatie, Holocaustul a fost o culminatie a antisemitismului trait ca dimensiune ontic-ontologica a spiritualitatii occidentale. Eliminandu-i pe evrei, aceste "fosile vii" ale Antichitatii, martori ai tranzitiei spre crestinism, mediatori intre natiuni, culturi si lumi, tesut conjunctiv al omenirii, Holocaustul nu a facut decat sa ateste implinirea miscarii istorice negative si autodistructive a Occidentului - in fapt, sinuciderea lui spirituala.

A fi evreu dupa Holocaust: un vierme se ridica din praf, din cenusa. In fata ochilor sai se infatiseaza un spectacol nou: dupa caderea cortinei peste o tragedie a carei realitate ar fi fost de neconceput chiar si pentru imaginatia poetica a marilor autori greci, si nu numai greci, privirea ii este captata de perspectiva noii ere care urmeaza, o era a catharsisului declansat in gandirea Occidentului tocmai de aceasta tragedie universala care a fost si va ramane pentru eternitate evenimentul numit Shoah. - Imre TOTH

Nu poti sa fugi de intalnirea cu aceasta carte fara sa ramai in dezordine cu tine. Iar cine o intalneste nu poate scapa de sentimentul rusinii. Unul care vine - cum sa spun? - de dinaintea ta. Dar acest sentiment e pana la urma singurul remediu la felul in care ne-am lasat locuiti, intr-un moment sau altul al vietii noastre, de cea mai tenace si umilitoare prejudecata care ne-a fost transmisa din mosi-stramosi. - Gabriel LIICEANU

Fragment din ebook:

"Intr-o buna dimineata,
Gregor Samsa se trezeste in patul sau...

Acest colocviu a fost deschis de marele entomolog al Shoah-ului, Raoul Hilberg.
El va fi inchis de un vierme.
Da, un vierme: un evreu dinainte de Holocaust.
Un vierme, o insecta daunatoare - iata cuvintele care rasunau pentru mine pe meleagurile natale, cuvintele care umpleau acele spatii indepartate ale Europei Centrale si de Est in care am copilarit. Repetate, fie pe un ton glumet - cand grosolan, cand indulgent -, fie pe un ton grav si insotite de argumentegrele - prea cunoscute pentru a le reaminti, lansate cu manie, scuipate in obrazul meu cu o ura frenetica -, aceste cuvinte mi s-au infiltrat in piele, mi-au patruns in inima, mi-au imbibat celulele, mi-au invadat sufletul, mie ca si tuturor celor care impartaseau aceeasi conditie.
O boala rusinoasa - o miasma dezgustatoare.
Majoritatea colegilor mei de la Liceul Catolic din Satu Mare nu dadeau mana cu mine; in germana se spune Beruhrungsangst. Nietzsche vorbeste despre "instinctul de repulsie" specific paturilor germane stabile. Ma incrucisam cu ei pe strada; erau plini de morga, cu nasul in vant, inaintand cu lentoarea eleganta a unui velier si privind prin mine ca prin vid. Tacerea lor era elocventa. Imposibil sa n-o percep: pur si simplu eu nu eram o fiinta demna de a fi salutata, nu existam, nu eram decat un vierme mizerabil."