Un eveniment pentru orice impatimit de literatura: in Glorie tarzie, Arthur Schnitzler se dovedeste pentru prima data un maestru al demascarii psihologice. - Spiegel Online

Conceputa in 1894, nuvela timpurie a lui Arthur Schnitzler a vazut lumina tiparului abia in 2014, dupa ce a zacut in uitare zeci de ani in arhiva postuma a autorului, pastrata la Cambridge. Publicarea originalului german inedit a reprezentat un eveniment editorial intens discutat si a fost urmata rapid de traduceri in numeroase limbi. Satira delicioasa a boemei literare si totodata evocare sensibila a Vienei fin-de-siècle, Glorie tarzie arata deja acel amestec inconfundabil de umor si melancolie, de frivolitate si gravitate cu care scriitorul austriac va cuceri cititorii din intreaga lume. La Schnitzler, simtul fin pentru miscarile delicate ale sufletului si observatia subtila a mediului social sunt invaluite in usurinta jucausa a stilului.

Ceea ce ne invata acest text vechi de 120 de ani... este o atitudine ironica fata de propria persoana si fata de lume. Asta face dintr-o nuvela descinsa din modernitatea vieneza un text modern de astazi. - Frankfurter Allgemeine Zeitung

Ilustratia copertei: Wilhelm Gause, Cafenea din Viena (detaliu).

Fragment din ebook:

"- Dupa cum am auzit, ma asteptati de ceva timp - cu ce va pot fi de folos?
Tanarul ramase in picioare si raspunse:
- Daca imi ingaduiti, onorabile domn, sa ma prezint, numele meu este Wolfgang Meier, scriitor.
- Foarte incantat, foarte incantat de cunostinta, dar, va rog, luati loc.
- Domnule Saxberger, incepu tanarul dupa ce isi relua locul, mai intai trebuie sa-mi cer scuze pentru necuviinta mea. Am indraznit sa va trec pragul, desi nu ma cunoasteti si nu m-ati invitat, dar am cautat in zadar alte cai de a ma prezenta Domniei
Voastre.
- Sunt magulit.
- Si sa ajung sa va cunosc personal, domnule Saxberger, este de o buna bucata de vreme una dintre, da, indraznesc sa afirm, cele mai arzatoare dorinte ale noastre - caci nu vorbesc doar in numele meu.
Rostind aceste cuvinte, domnul Meier surase serviabil. Saxberger il studia cu privirea. Era palid, avea o frizura simpla, parul blond si era imbracat cu multa decenta. In timp ce vorbea, se juca cu un monoclu atarnat de gat cu un snur negru.
- Sunt foarte curios, spuse domnul Saxberger, de unde aceasta dorinta fierbinte... de cand aceasta dorinta fierbinte... Se intrerupse, oarecum stanjenit."