Stalin si tentatia imperialismului. Ideea mesianica in politica externa a Uniunii Sovietice (1924–1953) isi propune sa ofere o perspectiva noua asupra factorilor determinanti care au stat la baza deciziilor lui Stalin in sfera politicii externe. Rolul si destinul Rusiei, ca putere mondiala, au constituit un subiect de larga dezbatere atat in cercurile politice, cat si culturale inca de la inceputul secolului al XIX-lea, odata cu formarea intelighentiei ruse, cea care a teoretizat ideea poporului rus. Credinta in natura unica a poporului rus, drept popor ales de Dumnezeu pentru a fi inzestrat cu misiunea intaietatii, dar si a sacrificiului, a reprezentat o constanta in gandirea rusa. Autoarea incearca sa afle in ce masura aceasta idee mesianica, mostenire a Rusiei tariste, a fost un element fundamental in construirea strategiei de politica externa a Uniunii Sovietice de catre Iosif V. Stalin, de la preluarea fraielor Kremlinului si pana la moartea sa, in martie 1953. A urmarit conducatorul sovietic, sub influenta ideii ruse, crearea unui Imperiu sovietic unic sau deciziile sale au reprezentat doar manifestarea pragmatismului unui om de stat condus de obsesia nesigurantei? Asadar, a fost Stalin atins de tentatia imperialismului?