eBook Un fel de jurnal 1973-1981
Inca o data imi dau seama ca ramanerea mea aici m-a ferit de-o aproape certa sinucidere intelectuala si psihologica, daca nu chiar fizica. Dar, "ramanand", n-am optat pentru un alt fel de sinucidere? - Matei Calinescu
Un fel de jurnal acopera rastimpul unei adanci prefaceri sufletesti: perioada adoptarii exilului si cea a adaptarii la el. Matei care intra in acest jurnal este diferit de Matei care iese. Nu doar cetatenia americana, stabilitatea profesionala si crescanda recunoastere academica ii separa pe cei doi Matei. Modificarea e mai adanca si, din acest motiv, ea poate furniza perceptiei noastre amortite de conformism un foarte fin instrument de evaluare a lumilor pe care cele doua voci (identitati) le articuleaza si din care se hranesc. Cele doua identitati, adauga autorul jurnalului, sunt separate si de spatiu, si de istorie, si de cronologie: prima este cea pe care o ignora americanii, a doua este cea pe care o ignora romanii. Iar intre ele sta "neclintita limba" a exilului, care pentru Matei Calinescu a fost jupuire de viu. - Horia-Roman Patapievici
Un fel de jurnal acopera rastimpul unei adanci prefaceri sufletesti: perioada adoptarii exilului si cea a adaptarii la el. Matei care intra in acest jurnal este diferit de Matei care iese. Nu doar cetatenia americana, stabilitatea profesionala si crescanda recunoastere academica ii separa pe cei doi Matei. Modificarea e mai adanca si, din acest motiv, ea poate furniza perceptiei noastre amortite de conformism un foarte fin instrument de evaluare a lumilor pe care cele doua voci (identitati) le articuleaza si din care se hranesc. Cele doua identitati, adauga autorul jurnalului, sunt separate si de spatiu, si de istorie, si de cronologie: prima este cea pe care o ignora americanii, a doua este cea pe care o ignora romanii. Iar intre ele sta "neclintita limba" a exilului, care pentru Matei Calinescu a fost jupuire de viu. - Horia-Roman Patapievici
Fragment din ebook:
13 aprilie 1973
Dimineata insorita, rece. Zapada de acum cateva zile s-a topit si iarba e de-un verde stralucitor, copacii sunt plini de muguri,
dar in aer pluteste inca duhul iernii. Cand ma intorc de la universitate gasesc o scrisoare in tarziata de condoleante de la Aurel Stroe, foarte prieteneasca si calda. Sunt exact trei luni de cand l- am vazut ultima oara pe tata, in doi, in apartamentul din Floreasca (13 ianuarie). Imbratisandu-l de ramas-bun, mi-a spus: "Ne vedem pentru ultima oara". A murit neasteptat, pe masa de operatie la Spitalul de Urgenta, pe 31 ianuarie. Sunt neconsolat ca nu m-am putut duce atunci in Romania. Sentiment apasator al unei datorii ne implinite, desi, in imprejurarile date, imposibil de indeplinit.
14 aprilie 1973
Ieri Andre R. imi spune ca a dejunat cu Robert Byrnes si ca, la un moment dat, a venit vorba de mine. Andre i-a explicat situatia mea si Byrnes s-a aratat dispus sa ma angajeze pentru anul viitor (sa tin un curs la Russian and East European Institute pe o tema care ramane de stabilit). Iata o posibilitate la care nu ma gandisem. Nimic nu e sigur, totusi. Dar e bine ca exista inca o posibilitate, pe langa cea de la literatura comparata.
Azi, in biroul lui Gretchen B., pe care-l ocup in absenta ei (ea e in Romania, cu o bursa Fulbright de cercetare, iar eu am primit un Fulbright de predare ca s-o inlocuiesc la cursurile de limba romana), ma apuc sa fac putina ordine, ziarele si revistele romanesti s- au adunat de peste o luna intr- o stiva care sta gata sa se prabuseasca. Dau in Luceafarul peste articolul lui Ionel despre Strahov, pe care-l citesc cu placere. Ma duc dupa aceea la biroul departamental sa vad daca mi-a venit ceva din Romania. Nimic. Sa-mi reamintesc mereu: Romania e alta lume. Cei de-acolo nu pot simti un indemn real de a scrie cuiva care se afla aici. Si eu, bineinteles, ma cenzurez cand le scriu, dar acolo e altceva: nimic din ceea ce ar vrea in mod normal sa- mi spuna nu- mi pot spune. Trebuie sa-i inteleg. Eu pot oricand sa ma decid sa nu ma mai intorc si- atunci corespondenta lor cu mine devine imediat un calcai al lui Ahile. Mi se face dor de Negoitescu si-i scriu o scrisoare senti mentala. Se implinesc trei luni de la plecarea din tara.
Descrierea produsului
Inca o data imi dau seama ca ramanerea mea aici m-a ferit de-o aproape certa sinucidere intelectuala si psihologica, daca nu chiar fizica. Dar, "ramanand", n-am optat pentru un alt fel de sinucidere? - Matei Calinescu
Un fel de jurnal acopera rastimpul unei adanci prefaceri sufletesti: perioada adoptarii exilului si cea a adaptarii la el. Matei care intra in acest jurnal este diferit de Matei care iese. Nu doar cetatenia americana, stabilitatea profesionala si crescanda recunoastere academica ii separa pe cei doi Matei. Modificarea e mai adanca si, din acest motiv, ea poate furniza perceptiei noastre amortite de conformism un foarte fin instrument de evaluare a lumilor pe care cele doua voci (identitati) le articuleaza si din care se hranesc. Cele doua identitati, adauga autorul jurnalului, sunt separate si de spatiu, si de istorie, si de cronologie: prima este cea pe care o ignora americanii, a doua este cea pe care o ignora romanii. Iar intre ele sta "neclintita limba" a exilului, care pentru Matei Calinescu a fost jupuire de viu. - Horia-Roman Patapievici
Un fel de jurnal acopera rastimpul unei adanci prefaceri sufletesti: perioada adoptarii exilului si cea a adaptarii la el. Matei care intra in acest jurnal este diferit de Matei care iese. Nu doar cetatenia americana, stabilitatea profesionala si crescanda recunoastere academica ii separa pe cei doi Matei. Modificarea e mai adanca si, din acest motiv, ea poate furniza perceptiei noastre amortite de conformism un foarte fin instrument de evaluare a lumilor pe care cele doua voci (identitati) le articuleaza si din care se hranesc. Cele doua identitati, adauga autorul jurnalului, sunt separate si de spatiu, si de istorie, si de cronologie: prima este cea pe care o ignora americanii, a doua este cea pe care o ignora romanii. Iar intre ele sta "neclintita limba" a exilului, care pentru Matei Calinescu a fost jupuire de viu. - Horia-Roman Patapievici
Fragment din ebook:
13 aprilie 1973
Dimineata insorita, rece. Zapada de acum cateva zile s-a topit si iarba e de-un verde stralucitor, copacii sunt plini de muguri,
dar in aer pluteste inca duhul iernii. Cand ma intorc de la universitate gasesc o scrisoare in tarziata de condoleante de la Aurel Stroe, foarte prieteneasca si calda. Sunt exact trei luni de cand l- am vazut ultima oara pe tata, in doi, in apartamentul din Floreasca (13 ianuarie). Imbratisandu-l de ramas-bun, mi-a spus: "Ne vedem pentru ultima oara". A murit neasteptat, pe masa de operatie la Spitalul de Urgenta, pe 31 ianuarie. Sunt neconsolat ca nu m-am putut duce atunci in Romania. Sentiment apasator al unei datorii ne implinite, desi, in imprejurarile date, imposibil de indeplinit.
14 aprilie 1973
Ieri Andre R. imi spune ca a dejunat cu Robert Byrnes si ca, la un moment dat, a venit vorba de mine. Andre i-a explicat situatia mea si Byrnes s-a aratat dispus sa ma angajeze pentru anul viitor (sa tin un curs la Russian and East European Institute pe o tema care ramane de stabilit). Iata o posibilitate la care nu ma gandisem. Nimic nu e sigur, totusi. Dar e bine ca exista inca o posibilitate, pe langa cea de la literatura comparata.
Azi, in biroul lui Gretchen B., pe care-l ocup in absenta ei (ea e in Romania, cu o bursa Fulbright de cercetare, iar eu am primit un Fulbright de predare ca s-o inlocuiesc la cursurile de limba romana), ma apuc sa fac putina ordine, ziarele si revistele romanesti s- au adunat de peste o luna intr- o stiva care sta gata sa se prabuseasca. Dau in Luceafarul peste articolul lui Ionel despre Strahov, pe care-l citesc cu placere. Ma duc dupa aceea la biroul departamental sa vad daca mi-a venit ceva din Romania. Nimic. Sa-mi reamintesc mereu: Romania e alta lume. Cei de-acolo nu pot simti un indemn real de a scrie cuiva care se afla aici. Si eu, bineinteles, ma cenzurez cand le scriu, dar acolo e altceva: nimic din ceea ce ar vrea in mod normal sa- mi spuna nu- mi pot spune. Trebuie sa-i inteleg. Eu pot oricand sa ma decid sa nu ma mai intorc si- atunci corespondenta lor cu mine devine imediat un calcai al lui Ahile. Mi se face dor de Negoitescu si-i scriu o scrisoare senti mentala. Se implinesc trei luni de la plecarea din tara.
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 29.00 Lei
10.00 Lei
10.00 Lei29.00 Lei
-
PRP: 44.95 Lei
42.70 Lei
42.70 Lei44.95 Lei
-
PRP: 20.00 Lei
19.00 Lei
19.00 Lei20.00 Lei
-
PRP: 65.90 Lei
39.54 Lei
39.54 Lei65.90 Lei
De acelasi autor
-
PRP: 27.00 Lei
10.00 Lei
10.00 Lei27.00 Lei
-
PRP: 29.00 Lei
10.00 Lei
10.00 Lei29.00 Lei
-
PRP: 27.00 Lei
10.00 Lei
10.00 Lei27.00 Lei
-
Price
34.00 Lei
34.00 Lei
