Daca prima jumatate a romanului mai e cum mai e, autoarea incercand si reusind, intr-o oarecare masura, sa expuna tragedia traita de tatari si, in general, de popoarele turcice din URSS in anii terorii staliniste, chiar si fara sa mentioneze macar o singura data numele lui Stalin, in a doua parte reuseste contra-performanta de a reabilita imaginea comandantului de lagar. Mai mult chiar, reuseste sa transmute iadul GULAG-ului intr-o poveste cu accente epopeice de genul ``Cum am cucerit Estul``, uitand, se pare, faptul ca, spre deosebire de pionierii americani care s-au dus in Vest din proprie initiativa, in marea lor majoritate, dincoace, deportatii au fost dusi in Est, impotiva propriei lor vointe. De asemenea, descrierea vietii din lagar este la ani-lumina distanta de ceea ce cunoastem din marturiile consemnate in ``Arhipelagul GULAG``. Iar daca ne referim la virtuti strict literare, ``O zi din viata lui Ivan Denisovici`` a lui Soljenitin, ar fi trebuit sa constituie un punct de reper si, eventual, o frana pentru efuziunile de-a dreptul lirice ale autoarei. Mai mult de atat, personajele au profunzimea psihologica a unui banc de platici.

O scriere frumoasa și plina de inteligenta, de ascutime a simțirii firii omenești. Poate părea ciudat de fada în unele momente, însă pentru mine a explicat rezilienta unei femei. Capacitatea de absorbție a șocurilor provine din educație și cultura în cazul Zuleihai. Interesantă mi s-a părut dezvoltarea Semrukului, o poveste aproape de legenda spusa atât de natural.

Povestea te tine in suspans. Merita citita!

superba carte

O poveste tragica care te copleseste. Autoarea este o maestra a cuvintelor. Astept cu nerebdare urmatoarea carte a ei (Copiii de pe Volga).

Impresionanta !