"Familia mea si alte animale" este o vesela cronica de familie, iubita cu pasiune de milioane de cititori, un clasic al umorului britanic de cea mai buna calitate.

    Atunci cand excentrica familie Durrell nu mai suporta deprimanta clima britanica, face ceea ce orice familie rezonabila ar face: isi vinde casa din Anglia si se muta cu tot cu catel in insorita insula greceasca Corfu. Pentru Gerry, in varsta de zece ani, acesta este inceputul unei perioade magice si pline de aventuri. Intalnirea dintre fabuloasa menajerie pe care Gerry o aduce in casa si originala lui familie da nastere unei serii de catastrofe irezistibil de comice: serpi salvati de insolatie care ajung in cada, cutii de chibrituri pline cu scorpioni misunand pe masa la micul dejun, doua cotofene care devasteaza casa si se imbata crita la o petrecere, o catelusa uratica in calduri careia ii iese piciorul din incheietura cand ti-e lumea mai draga si multe altele. Nici ceilalti membri ai familiei Durrell nu sunt tocmai insipizi: o sa vedeti ce se poate intampla in fata unor moaste sfinte, cum iesi dintr-o mlastina la vanatoare de rate, cum se conduce o barca rotunda cand suferi din amor etc.

    “O cascada fermecatoare de zbenguieli amuzante care iti da un sentiment foarte placut ca ai fost transportat intr-un loc incantator in care grijile sunt interzise si orice este posibil.” - The New York Times
    “Daca animalele, pasarile si insectele ar putea vorbi, i-ar da lui Durrell unul dintre primele lor Premii Nobel.” - The Times Litterary Supplement
    Fragment din romanul "Familia mea si alte animale" de Gerald Durrell:

    “— Uite-i, uite-i ca vin! tipa Margo.
    — E nevoie de o carte, striga Leslie. Loviti-i cu o carte, nu va speriati.
    — Ce v-a apucat pe toti asa deodata? implora mama un raspuns, stergandu-si ochelarii.
    — E baiatul asta afurisit... o sa ne omoare pe toti... uita-te la poti sa te infunzi pana la genunchi in scorpioni.
    — Repede! Repede! Fa ceva... Fii atent! Fii atent!
    — Nu mai tipa si adu o carte, pentru numele lui Dumnezeu... Esti mai insuportabila decat cainele. Taci din gura, Roger!
    — Numai din mila lui Dumnezeu nu m-a muscat.
    — Uite... altul... repede, repede!
    — Taci, draga, din gura si da-mi o carte sau ceva!
    — Afurisitul asta de baiat! Fiecare cutie de chibrituri a devenit o capcana a mortii.
    — Uite! Vine spre mine! Repede, repede, fa ceva!
    — Loveste-l cu cutitul. Cu cutitul tau, hai, loveste-l!
    Deoarece nimeni nu-si batuse capul sa-l lamureasca si pe el, Roger avea gresita impresie ca familia este atacata si ca-i de datoria lui sa o apere. Cum Lugaretzia era singura persoana straina din camera, trase concluzia logica ca ea trebuie sa fie vinovata si o musca de glezna, lucru care nu contribui cu nimic la ameliorarea situatiei.
    Intre timp ordinea incepuse sa se restabileasca putin. Scorpionii mici se ascunsesera sub diferite farfurii si tacamuri. La rugamintile mele fierbinti, avand-o aliata si pe mama, sugestia lui Leslie de a-i macelari pe toti nu fu totusi pusa in aplicare. In timp ce familia, frematand inca, de furie si teama, se refugiase in salon, eu m-am straduit jumatate de ora sa adun puisorii luandu-i cu o lingurita si sa-i pun inapoi pe spatele mamei lor. I-am dus apoi afara intr-o farfurie si cu mare parere de rau i-am lasat pe zidul gradinii. Roger si cu mine am plecat sa petrecem dupa-amiaza pe deal, considerand ca-i mai prudent sa las familia sa-si faca siesta, inainte de a da ochii cu mine.
    Rezultatele acestei intamplari n-au fost putine la numar. Larry se alese cu o fobie pentru cutiile de chibrituri si le deschidea cu toata bagarea de seama si cu mana infasurata intr-o batista. Lugaretzia schiopata prin casa, cu glezna infasurata in kilometri de bandaj, multe saptamani dupa ce rana se cicatrizase si in fiecare dimineata, cand ne aducea ceaiul, ne arata cum arata crusta de pe muscatura. Din punctul meu de vedere, repercusiunea cea mai grava a fost constatarea mamei ca am inceput din nou sa ma salbaticesc si hotararea ca a venit momentul sa fiu iarasi educat."