„Stephen King ar trebui sa se simta amenintat.” - KIRKUS REVIEWS

    „Kendare Blake ne incanta cu aceasta continuare a romanului Anna in vesmant de sange. Suntem pur si simplu indragostiti de aceasta lume.” - San Francisco Book Review

 

    „Jestine mormaie ceva in galeza si-si trece bratul peste piept, cadavrul ii da drumul din stransoare lui Thomas si cade la pamant zbarcindu-se.

    — Fugiti, striga ea, si de data asta o luam la goana, zdrobind sub picioare frunzele cazute si ferigile.

    Pe cat posibil stau in fata lor si despic tot ce ne iese in cale. In stanga mea, Carmel isi canalizeaza aptitudinile de Printesa Razboinica, folosind cu destul succes batul cu un singur brat. Cu bratul celalalt il sprijina pe Thomas, caruia sangele i-a inrosit toata partea de sus a tricoului. Are nevoie de un doctor. Nu e in stare sa fuga. Insa in fata vedem o lumina si copacii s-au rarit. Aproape ca am iesit din padure.

    — Ai grija, Cas!

    Avertizat de Jestine, intorc repede capul, la tanc pentru a vedea ochii spalaciti acolo unde ma temusem. La cinci centimetri de fata mea. M-a prins sub el.

    Greutatea cu care ma apasa ma ia prin surprindere. Ma simt de parca as fi fost calcat de un vapor cu aburi. In ciuda fortei sale, are bratele elastice si moi; nasul meu se afla mult prea aproape de gatul lui. Ii aud dintii ciocnindu-se si in jurul nodului franghiei de care a atarnat, pielea s-a intins sl s-a innegrit, asa ca arata ca un cauciuc prea umflat. In timp ce ma rostogoleam la pamant, pumnalul s-a blocat intr-un un unghi prost. Nu pot sa-l smulg ca sa-l infig in maruntaiele tipului, si nici nu-l pot tine departe de maruntaiele mele. Imping capul scheletului intr-o parte cu cealalta mana, dar se smuceste si ma musca de degete. Dintii lui spongiosi se infig in oase si din reflex imi incolacesc bratul in jurul maxilarului lui. Impung cu degetele intr-o substanta moale si grauntoasa. E limba lui.

    — Nu va opriti din fuga! striga Jestine.

    Picioarele i se impiedica de cutia toracica a scheletului. Nu il darama, insa acea fractiune de secunda imi da ragazul necesar pentru a manevra cutitul. Cand cadavrul se ridica, lama 

patrunde pe sub sternul lui si cadavrul se imprastie intr-un nor din cea mai urat mirositoare materie pe care am intalnit-o vreodata.

    —  Esti bine? ma intreaba Jestine.

    Dau din cap si ea ma trage repede in sus. Dupa ce am simtit limba cadavrului si am adulmecat izul acela de gaz de mlastina, imi vine sa vomit. Ne clatinam pe picioare, dar continuam sa fugim. Copacii fac loc unui luminis, unei zile senine si unei pajisti verzi unde Carmel e ingenuncheata langa Thomas, care s-a prabusit la pamant. De cealalta parte a luminisului, sta Gideon impreuna cu alti doi barbati in fata unei masini negre lungi.”