Din amalgamul de pseudo-evenimente zilnice – din punct de vedere fenomenologic – situate in era telematicii, autoarea contureaza o lume a interio­rului tanar, a esentializarii trairilor unei tinere sen­sibile, Sofia, aflata la granita unui optimism fortat si a cautarii entuziaste. Senzatiile, emotiile, starile sunt incarcate de rosu, ton al vitalitatii exacerbate si, deopotriva, al sufocantei iubiri, al chinuitoarei varste reverberante. Nu! Sofia nu are parul rosu! Asistam la o disectie, aceea a unei tinere cu un ni­vel inalt de sensibilitate si viziune subiectiva, o fata puternica si timida, in plin proces de auto-construc­tie a eului, o umbra in sfera sociala, o zeita in pro­priul univers. Aflarea identitatii se intrerupe brusc, facandu-si loc dezgustul, adancirea tineretii in ulti­matumul suprem. (Prof. Ana-Maria Dragomir)