Fragment din volumul "Fetita care a salvat Craciunul" de Matt Haig:

 

„Mos Craciun statea langa sacul fara fund in fata tuturor elfilor in Atelierul de Jucarii, pentru ultima oara in anul acela. Multi elfi stateau la mese. Unii tineau in mana ultimele jucarii pe care le confectionasera anul acela, gata sa le lase sa cada in sac.

- Ei bine, elfi, ar trebui sa fiti mandri de voi insiva, zise Mos Craciun, tinand un ochi pe ceasul de pe peretele din spate al incaperii.

Toti aplaudara si ovationara. Bobbette, specialista baloanelor de sapun, sufla baloane de sapun. Windy, cioplitorul de fluiere, sufla intr-un fluier. Dimple, confectionerul jucariilor poznase, se aseza pe o perna tiuitoare. Bella, scriitoarea de bancuri, rase. Iar Clementine, cea cu parul portocaliu, crescatoarea de mandarini pitici, lesina de entuziasm.

- Ho, ho, ho! rase Mos Craciun.

- Tu ne-ai facut si mai mandri, zise Humdrum, impingandu-si ochelarii mai sus pe nas.

Lui Humdrum nu-i placea sa vorbeasca in public din principiu, dar se lasase furat de moment. Fata lui era acum rosie ca hainele lui Mos Craciun. Incerca disperat sa se gandeasca la ceva amuzant sau intelept sau profund de spus, dar nu se pricepea la cuvinte, mai ales la cuvinte pe care sa le rostesti in fata unui public, asa ca zise doar:

- De trei ori ura pentru M-M-M-Mos Craciun!

Elfii strigara de patru ori ura, pentru ca in aritmetica elfa intotdeauna trebuia sa adaugi una, sa fie cu noroc.

- Totul merge conform planului, zise Mos Craciun. Si fara nici macar un uruit de sub pamant.

Cand Mos Craciun rosti acestea, un clopot facu ding-dong.

Mos Topo, care statea langa Mos Craciun, se duse sa raspunda la usa. Erau copiii elfi de la gradinita, insotiti de educatoarea lor, Mama Loka.

Mos Craciun rase, fiindca intalnirile cu copiii il inveseleau intotdeauna.

- Ho, ho, ho! Salutare, copii! Intrati, intrati! Sunt o multime de jucarii ramase din care sa va puteti alege!

Copiii, imbracati in tunicile lor multicolore si cu fetele luminoase, umplura incaperea tropaind cu sabotii lor micuti pe podea. Insa Humdrum incepu sa intre in panica. Mos Topo ii vazu fata si isi dadu seama care era problema. Mos Topo sopti la urechea Mamei Loka:

- Unde-i Micul Mim?

Mama Loka zambi.

- Chiar aici.

- Splendid, zise Mos Topo, vazand o suta saptezeci si doi de copii elfi, dintre care niciunul nu era Micul Mim.

Atunci, Mama Loka tresari, dandu-si seama ca Micul Mim chiar nu era acolo.

 Humdrum intra in panica.

Mos Topo se uita la ceasul lui. Trecusera cinci minute peste ora Destul de Tarziu, Ziua. Humdrum iesise deja pe usa, alergand acasa sa verifice daca fiul lui era acolo.

Mos Craciun vazuse toata agitatia aceasta, dar nu auzise despre ce era vorba.

- S-a intamplat ceva, Mos Topo?

- Nu, nu, zise Mos Topo. Nu, nu, nu. Nicio problema. E Destul de Tarziu, Ziua, asadar e timpul sa-ti iei sacul fara fund si sa mergi la Campul Renilor.

Mos Topo se forta sa zambeasca, incercand sa nu lase ingrijorarea sa se risipeasca prin aer.

- Haide, o lume intreaga asteapta!”