„Domnul a zidit din pamant leacurile, si omul intelept nu se va scarbi de ele.”

(Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 38, 4)

Asa spune Sfanta Scriptura despre importanta plantelor, folosite ca leac pentru om; orice este dat de Dumnezeu pe pamant are scopul de a‑l ajuta, atata timp cat crede si nu ii este teama de lucrarea Sa.

Obiectivul principal al acestei carti il reprezinta intelegerea faptului ca, in esenta, orice om este capabil, prin credinta si prin apropierea de Dumnezeu si de ceea ce Creatorul a lasat pe pamant, sa se vindece si sa traiasca in armonie cu el insusi si cu tot ceea ce il inconjoara. Credinta este cea mai puternica forta de care omul se poate folosi si cea dintai conditie pentru ca el sa se poata tamadui. Bolnavul, iar aici nu ma refer doar la boala fizica, ar trebui sa se intoarca in primul rand spre Dumnezeu, dar si sa creada cu toata puterea in El. Atunci cand omul, manat de dorintele pamantesti, isi intoarce fata de la Dumnezeu, atunci apare si boala.

Cel mai bun mod pentru ca omul sa scape de boala si, mai apoi, sa invete sa-si ingrijeasca eficient intreaga fiinta este sa-si intareasca legatura cu Dumnezeu. Acest lucru este posibil numai prin religie, care este legatura constienta si libera a omului cu Dumnezeu. Aceasta legatura se exprima prin cunoasterea de Dumnezeu si prin trairea dupa legea Sa, prin viata morala si cult divin. Morala, cultul si doctrina alcatuiesc un intreg unitar, pastrand o legatura vie, indisolubila cu Dumnezeu. Daca omul nu ar fi o fiinta rationala, el nu ar intelege nimic din ceea ce este religios.